Președintele Senatului a anunțat, ieri, că votul în cazul lui Dan Șova nu se va relua, deși verdictul Curții Constituționale (CCR) pe această temă este așteptat abia peste o săptămână.
Coaliția majoritară pare să pregătească terenul pentru o ocolire a unei eventuale decizii a CCR de respingere a votului din Senat, prin care a fost blocată arestarea lui Dan Șova (PSD).
Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a comentat, ieri, în termeni duri, sesizările depuse de Klaus Iohannis și de PNL la CCR, pe tema votului din Senat. ”Parlamentul nu va primi indicaţii politice cum să voteze de la nici o altă instituţie. Votul imperativ este nul, membrii Parlamentului au dreptul să voteze aşa cum cred, pe baza audierii, pe baza informaţiilor, pe baza raportului Ministerului Public şi nu ascultă ordine de la nimeni”, a declarat Tăriceanu. Mai mult, el a anunțat că votul în cazul lui Dan Şova nu va fi reluat. ”Procedura a fost îndeplinită, nu a existat nici o contestaţie a votului sau a procedurii utilizate, aşa încât nu poate fi acceptabil un astfel de demers”, a fost justificarea lui Tăriceanu. Argumentele sale sunt, însă, cel puțin discutabile. Nu se pune problema unor „indicații politice”, CCR fiind chemată să se pronunțe din punct de vedere al constituționalității votului din Senat, printr-o decizie care are caracter obligatoriu.
Șeful Senatului a recunoscut că statutul deputaților și senatorilor și regulamentul Senatului, aplicate în cazul Șova, nu sunt în concordanță cu Constituția, iar CCR va lua o decizie în acest sens. Ce se va întâmpla dacă judecătorii CCR vor decide că solicitările de arestare și reținere se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți, conform Constituției? „Prin urmare, dacă în urma sesizării CCR, aceasta va considera că această neconcordanţă trebuie rezolvată, din acel moment sigur că devine aplicabilă soluţia pe care o va da Curtea Constituţională. Până atunci, Regulamentul rămâne aşa cum este”, a explicat Tăriceanu. Cu alte cuvinte, șeful Senatului merge pe teza potrivit căreia o eventuală hotărâre nu se va mai aplica în cazul Șova, ci deciziilor ulterioare.
Argumente discutabile
Lucrurile nu stau, însă, chiar așa. Contestația PNL, care va fi judecată pe 8 aprilie, cuprinde două solicitări: constatarea neconstituționalității regulamentului Senatului, dar și a nerespectării regulilor din Constituție la interpretarea votului în cazul Șova. În acest caz, surse din cadrul CCR au precizat că o variantă posibilă ar fi reluarea întregii proceduri, ceea ce ar presupune un nou vot.
Pe de altă parte, Tăriceanu are și o explicație pentru faptul că Senatul nu a emis o hotărâre în cazul Șova. „Parlamentul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni. După adoptare, acestea sunt publicate în Monitorul Oficial. Ceea ce nu se -adoptă, nu există şi deci nu se publică“, a argumentat şeful Senatului. Însă, invocarea procedurii aplicată în cazul -legilor nu are logică în cazul hotărârilor. Un proiect legislativ care este respins nu produce efecte juridice. Votul în cazul Șova a avut, însă, prin faptul că a blocat procedura de arestare solicitată de DNA.
Interesant este că legăturile lui Tăriceanu cu familia Șova sunt mai vechi. În 1997, Tăriceanu, în calitate de ministru al Industriilor, a acordat contractul de retehnologizare a Porţilor de Fier I unui consorţiu elvețian format din firmele Sulzer Hydro şi ABB, fără licitaţie şi la un preţ aproape dublu faţă de evaluarea iniţială. Ulterior, Sulzer și-a schimbat numele în VA Tech, unul dintre avocații acestei firme fiind Ana Diculescu-Șova, mama vitregă a senatorului Dan Șova.
Nu este singurul caz în care Tăriceanu a luat apărarea unui coleg salvat de procurori. El s-a opus solicitărilor DNA și pe 12 februarie, atunci când instituția pe care o conduce a respins urmărirea penală în cazul Varujan Vosganian (PNL). Șeful Senatului afirma la vremea respectivă că solicitarea DIICOT „pune în discuție o decizie politică a unui ministru în funcție, concretizată printr-o hotărâre de Guvern“, iar dacă ar fi fost votată ar fi transformat România „într-o republică a procurorilor“. Asemenea argumente se pot constitui într-o modalitate de protecție pentru toate deciziile luate de guvernanți, inclusiv cele adoptate în perioada când Tăriceanu era premier. Unul dintre scandalurile legate de mandatul acestuia la Palatul Victoria este așa-numita afacere Sterling – încheierea unui contract care a adus prejudicii statului român în ceea ce privește explorarea resurselor petroliere din platoul Mării Negre.
