Corespondenta electronica a lui Traian Basescu sau a lui Calin Popescu Tariceanu se pierde in neantul istoriei cu un simplu „delete”. Presedintia si Guvernul s-au aratat chiar putin derutate de intrebarile adresate de „Romania libera”: Ce se intampla cu e-mail-urile expediate de pe calculatoarele celor doua institutii publice? Sunt pastrate spre arhivare sau nu? Basescu spune ca ar putea lasa in urma cel mult un CD-Rom. Tariceanu, nici atat. La altii, insa, e putin altfel. De 15 ani, americanii pastreaza tot. Le arhiveaza si, in functie de importanta lor, le declasifica. Insa generatiile viitoare care vor scormoni in Romania dupa epistolele electronice din epoca 1990-2005 trimise de Iliescu, Constantinescu, Basescu, Vacaroiu, Radu Vasile sau Tariceanu vor gasi „empty trash”. Arhiva e-mail-urilor oficiale e aproape goala…
Poate ca Iliescu si Vacaroiu au apasat tasta „send” din intamplare sau de curiozitate. Nastase sigur se intreaba ce urmeaza dupa stenograme si daca si-a curatat bine mail-box-ul de prim-ministru inainte sa vina Tariceanu.
Dar pe Basescu si pe Tariceanu, daca tot se afla in fata calculatoarelor puterii, i-am intrebat daca e-mail-urile trimise zilnic de ei sunt cumva salvate pentru posteritate. Raspunsul Presedintiei, dupa cateva mail-uri schimbate cu purtatorul de cuvant, Adriana Saftoiu, a fost ca Basescu isi pastreaza mesajele electronice in „send”. „Va trebui insa ca cineva sa intre in calculator si sa le arhiveze pe un CD; probabil la sfarsitul anului o voi face eu”, ne-a mai declarat Saftoiu. La Cotroceni – mai spune ea – fiecare departament „are obligatia sa dea numar de inregistrare la fiecare document care intra si iese din institutie, inclusiv cele care vin pe mail”.
Ceea ce nu inseamna, totusi, ca toate mail-urile expediate de pe calculatoarele institutiei de catre consilieri sau de Traian Basescu ajung in arhive. Toate e-mail-urile Elenei Udrea, de exemplu, ar putea insemna o mina de aur pentru jurnalistii si istoricii care le vor putea accesa dupa declasificarea lor.
Guvernul se apara cu Constitutia
Guvernul a raspuns mai sec si oficial: „E-mail-urile expediate de primul ministru sau de catre alte persoane din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, de pe echipamente apartinand retelei de calculatoare din cadrul Guvernului, nu sunt pastrate si nici nu fac obiectul arhivarii. Conform art. 28 din Constitutia Romaniei, „secretul corespondentei – secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare – este inviolabil”.
O fi bine, o fi rau? Am dat „forward” catre National Security Archive (NSA), rugandu-i sa comenteze cele doua raspunsuri. NSA este o organizatie neguvernamentala fondata de ziaristi, care a reusit in 1993, dupa o lupta de patru ani in justitie, sa distruga mitul „inviolabilitatii” corespondentei electronice de la Casa Alba.
Dupa cateva zile, am primit de la Meredith Fucs, consilier-sef in cadrul NSA, raspunsul. Pare sa fie de rau: „Astazi, toate birourile guvernamentale folosesc e-mail-ul in locul hartiei pentru a-si rezolva problemele. A face distinctie intre documentele electronice si documentele din hartie ca metoda de a determina ce trebuie arhivat si, implicit, expus public pare fara sens din punct de vedere al politicilor publice si pare o metoda de a ocoli obligatia pastrarii unui dosar al activitatilor guvernamentale”.
Problema este ca legea romaneasca a ramas destul de vaga si nu sufla un cuvant despre regimul e-mail-urilor. Arhivarea documentelor emise de institutiile publice se face dupa Legea 16 din 1996, modificata de Legea 358 din 2002. Singura trimitere, si aceasta complet imprecisa, o gasim la articolul 2, care stabileste ce se arhiveaza si ce nu: „Prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei, in sensul prezentei legi, se intelege: acte oficiale si particulare, diplomatice si consulare, memorii, manuscrise, chemari, afise, planuri, schite, harti, pelicule cinematografice si alte asemenea marturii, matrice sigilate, precum si inregistrari foto, video, audio si informatice, cu valoare istorica, realizate in tara sau de catre creatori romani in strainatate”.
In Statele Unite, de pilda, toti functionarii guvernamentali, de la vladica la opinca, stiu bine ca e-mail-urile expediate de pe calculatoarele institutiilor publice, inclusiv mesajele personale, ar putea sa vada intr-o buna zi lumina tiparului. Cum s-a ajuns aici?
Cine a salvat e-mail-urile de la Casa Alba
Chestiunea e cat se poate de serioasa. Americanii s-au intrebat prima data ce se intampla cu e-mail-urile de la Casa Alba in ianuarie 1989, pe vremea cand Romania abia descoperise Felix-ul cu cartela. Administratia americana incepuse sa foloseasca e-mail-ul prin 1982, sub forma de prototip, ca mod de comunicare intre diferite departamente de la Casa Alba. Oficial, sistemul fusese introdus in aprilie 1986.
In ianuarie 1989, un colaborator al National Security Archive, ONG-ul fondat de ziaristi, intreaba, din curiozitate, cum intentioneaza Administratia Reagan (pe picior de plecare) sa salveze e-mail-urile expediate de la Casa Alba. Spre surpriza lui, Arhivele Nationale (NARA) ii transmit ca nu considera e-mail-urile documente care merita sa fie conservate. Dupa fix patru ani, National Security Archive castiga procesul cu NARA. Trei administratii – Reagan, Bush si Clinton – s-au luptat din greu sa tina, totusi, e-mail-urile sub cheie. N-au reusit. Prima brosurica continand 500 de e-mail-uri expediate in perioda 1985-1987 a vazut lumina tiparului in urma cu zece ani. Vor urma probabil si altele, pe masura ce isi implinesc sorocul desecretizarii. In Statele Unite, orice document prezidential din categoria „neclasificate” este accesibil publicului la cinci ani dupa ce presedintele isi incheie mandatul, iar cele din categoria „clasificate” pot fi consultate dupa 12 ani.
