Regele Mihai implineste astazi 85 de ani. Anul acesta se implinesc 140 de ani de la intrarea lui Carol I in Bucuresti (1866) si 125 de ani de cand Romania a devenit regat (1881). Datele rotunde puteau fi prilej de celebrare a familiei regale si de rememorare a istoriei eludate vreme de cincizeci de ani din scoli, cercetari, edituri. Politicienii puterii ar fi avut ocazia sa afle despre principiile si strategiile primului Rege roman, care a pus tara pe drumul modernizarii, despre flerul lui Ferdinand, care a desavarsit unirea, dar si despre greselile lui Carol al II-lea sau despre incercarile grele prin care a trecut Regele Mihai.
Dupa 1989, Romania nu si-a platit datoriile fata de regalitate. Regele Mihai a fost izgonit, jignit si umilit din nou dupa caderea regimului comunist. Abia in 1992, Ion Iliescu i-a permis Regelui Mihai sa faca o vizita in tara, dar gestul de bunavointa nu s-a repetat de teama ca popularitatea acestuia ar fi putut produce turbulente, intr-o perioada in care radicalismele erau promovate sub forma politicilor de stat.
In 1997 autoritatile romane i-au redat Regelui cetatenia romana retrasa in martie 1948, dupa alungarea sa din tara, dar adevarata reconciliere s-a produs, printr-un cerc inchis fortat, sub ultimul mandat al presedintelui Iliescu.
Puterea de la Bucuresti s-a reconsiliat cu Regele Mihai, dar Regele Mihai nu a fost cu adevarat reabilitat. Ion Iliescu l-a decorat si i-a oferit prilejul sa faca lobby pentru Romania inaintea summit-ului NATO din 2002. Printr-o lege destinata sefilor de stat a primit Castelul Elisabeta si i-au fost retrocedate mai multe imobile, intre care palatul de la Savarsin. Castelul Peles va ramane in proprietatea statului roman, dar familia regala va fi despagubita. Toate aceste reparatii materiale sunt normale, desi Regele a platit cu varf si indesat pentru ele, in perioada 2000-2004. Dar, dincolo de ele, adevarata reabilitare nu a avut loc. In 1990, cand regimul Iliescu l-a alungat pentru a doua oara, Regele Mihai isi dadea seama ca nu avea sanse sa redevina sef de stat: „Daca oamenii vor sa ma intorc inapoi, ma voi intoarce inapoi”, dar „romanii au suferit destul sa li se impuna si au dreptul de a fi consultati in ceea ce le priveste viitorul”.
Regele Mihai a fost nevoit sa-si pastreze eleganta si luciditatea in vremuri complicate, fiindca destinul sau politic a fost plin de capcane. A urcat a doua oara pe tron in 1940, la 18 ani, dupa ce a inceput razboiul, dupa ce Romania a cedat Basarabia Uniunii Sovietice si Transilvania de Nord-Vest Ungariei. Pana in 1948, cand abdica sub amenintarea pistolului (din buzunarul lui Groza), Regele Mihai incearca mereu sa repare abuzurile celor din jurul sau: ale legionarilor, ale dictaturii antonesciene, ale comunistilor, ale guvernului Groza, caruia refuza sa-i promulge legile.
Regele Mihai este singurul sef de stat din perioada celui de-al doilea razboi mondial ramas in viata. Romanii ar trebui sa fie mandri ca sunt contemporani cu Majestatea Sa, iar politicienii sa-i ofere un fotoliu simbolic la masa puterii.
