Adrian Nastase are dreptate, procesul lui este unul politic si asa si trebuie sa fie. Coruptia generata de puterea absoluta, ingineriile financiare sistemice, lacomia, hotia si folosirea institutiilor si functionarilor statului in scopul satisfacerii dorintei maladive de imbogatire trebuie condamnate politic. Asa cum procesul comunismului, deconspirarea Securitatii si pedepsirea vinovatilor trebuie sa fie procese politice. Asta nu inseamna comenzi venite pe firul rosu, ci o decizie asumata de intreaga societate. De clasa politica si justitie. Cazul Nas-tase-Zambaccian-Paun reprezinta schema coruptiei de stat, caracatita care continua sa sufoce Romania. Faptul ca dosarul a ajuns in fata instantei, cu intregul cortegiu de furtisaguri institutionalizate, este un semnal dat celor care nutresc inca credinta ca demnitatea in stat, apartenenta la o structura oligarhica si tupeul intr-ale hotiei sunt garantii sigure pentru propasire si buncare pe care legea nu le va penetra niciodata.
S-a repetat pana la epuizare ca este ridicol, un semn de vendeta politica, faptul ca Nastase a fost agatat cu termopanele, chinezariile si mitele date si luate, ca toate acestea reprezinta doar varful aisbergului, incapacitatea procurorilor fiind astfel dovedita. Problema de fond nu este insa aceasta, nu sumele conteaza, nu marimea si numarul statuilor, tablourilor si piticilor de gradina depozitati in Zambaccian si nici grosimea lambriurilor, calitatea gresiei sau luciul mahonului sunt importante, ci modul in care toate acestea au fost posibile. Faptul ca parlamentari, ambasadori si consuli, functionari publici, sefi ai unor institutii-cheie au fost folositi in aceasta increngatura mafioto-politica, profitand din plin de ea, arata profunzimea coruptiei. Mecanismul financiar pus la cale de sotii Nastase – banii ajungeau la Paun prin intermediul sefului Directiei Vamale, al sefului Directiei Relatii Speciale din MAE, pentru cumparaturile Danutei functionari ai ambasadei alergau cu sacosele prin magazinele si buticurile capitalelor lumii, bunurile erau depozitate chiar in ambasada si zecile de containere zburau oficial catre Zambaccian si Cornu – denota complicitatea la coruptie a statului. Toata lumea stia, tacea si profita. Asa a functionat ani in sir Romania guvernata de PSD si Nastase, asa tinde sa functioneze in continuare.
De asemenea procese „politice” ar trebui sa aiba parte cat mai multi dintre cei care s-au imbogatit conducand tara sau fiind mana in mana cu mai-marii tuturor vremurilor. E oare o simpla coincidenta ca opt din primii zece milionari din Top 300 au fost sau sunt in anchete penale? Ca multi altii din acest clasament au trecut in repetate randuri pragul procuraturii, au avut legaturi intime cu Securitatea si oficiale cu cei aflati in varful puterii. Cazul Nastase poate fi deschizator de drumuri in justitie, pentru ca nu e vorba doar de teancurile de dolari varate in topurile de hartie decupate artizanal la mijloc, metoda folosita de borfasii de rand, ci de faptul ca transportatorii si beneficiarii erau oficiali ai statului. Suveica dolarilor via China nu este inventia Danei, patentul apartine unor inaintasi mafioti de renume mondial, nu de Dambovita, noua este doar aplicabilitatea ei, iar aici intervine componenta politica a procesului.
