USL a declanşat ieri acţiunea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu pentru a doua oară în timpul mandatelor sale, ţelul politic al lui Dan Voiculescu şi Crin Antonescu. Pentru a-şi atinge acest scop, alianţa socialistă a luat o serie de măsuri care anulează principiul separaţiei puterilor în stat, subminează domnia legii şi creează precedente periculoase pentru democraţia românească.
Nimic nu exprimă mai bine starea de suspendare a statului de drept la care asistăm în ultimele zile decât declaraţia purtătorului de cuvânt al Guvernului care, întrebat unde este urgenţa din Ordonanţa de Urgenţă privind modificarea Legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a răspuns că „Guvernul poate simţi nevoia să modifice urgent, în orice clipă, orice crede necesar la acel moment”. Cu alte cuvinte, Guvernul Ponta poate face ce doreşte, când doreşte, fără să ţină seama de celelalte puteri din stat, şi a ţinut să ne şi comunice acest lucru prin purtătorul său de cuvânt. Această destructurare sistematică a statului de drept are un singur scop: să aducă majoritatea USL în situaţia în care s-a aflat în aprilie 2007, când l-a suspendat prima oară pe preşedinte.
Ce au făcut până acum
Ideea că USL ar fi avut un plan bine pus la punct pas cu pas pentru suspendarea lui Traian Băsescu şi preluarea totală a puterii nu se susţine. Că a existat un astfel de plan este cert, dar că a fost un plan foarte bine calculat nu este chiar atât de cert, având în vedere schimbările de tactică la care a recurs.
Spre deosebire de 2007, în calea planului de suspendare stăteau două obstacole. Curtea Constitu-ţională, care a căpătat în 2010 competenţa de a judeca hotărârile Parlamentului printr-un amendament introdus de PSD, şi Legea referendumului promulgată în martie, prin care demiterea preşedintelui nu se putea face decât cu jumătate plus unu din numărul cetăţenilor înscrişi pe listele electorale. Iniţial, USL a încercat să modifice această situaţie pe căile constituţionale obişnuite, adică pe cale legislativă, şi a iniţiat modificarea în Parlament a Legii CCR şi a Legii referendumului, ceea ce a şi făcut, dar în curând s-a lovit de o problemă: Curtea Cons-titu-ţio-nală poate declara necons-titu-ţional orice proiect de lege şi exista pericolul să facă acelaşi lucru şi cu cele două propuneri.
Prima reacţie a USL a fost să încerce să schimbe componenţa Curţii Constituţionale şi, imediat, ministrul Justiţiei i-a acuzat pe judecătorii Augustin Zegrean şi Iulia Motoc că sunt incompatibili, iar Crin Antonescu a declarat cu încredere că aceştia pot fi revocaţi din funcţie, deşi Constituţia îi declară inamovibili. Totodată, USL a profitat de decizia CCR pentru a trece Monitorul Oficial în subordinea Guvernului, cu dublul scop de a permite Executivului să altereze intrarea în vigoare a hotărârilor CCR şi pentru a-i arunca lui Dan Voiculescu un colac de salvare în procesul de corupţie aflat pe rol la Înalta Curte. A fost, în esenţă, o imixtiune a puterii executive în treburile puterii judecătoreşti şi o deturnare gravă a funcţionării Justiţiei.
Acest plan a fost abandonat, se pare, la presiuni internaţionale, drept urmare s-a trecut la planul B. Trebuia cumva ca procesul legislativ să fie ferit de jurisdicţia CCR şi singura modalitate era învestirea Executivului cu depline puteri legislative, a doua încălcare gravă a separaţiei puterilor în stat, prin care majoritatea a cedat prerogativele Legislativului. Cum Guvernul legiferează prin Ordo-nan-ţe de Urgenţă, era necesar ca USL să asigure Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului Ponta de supravegherea CCR. Cum singura instituţie în măsură să reclame la CCR ordonanţele de urgenţă era Avocatul Poporului, USL l-a executat pe Gheorghe Iancu miercuri şi l-a înlocuit cu un pion politic fidel şi verificat, Valer Dorneanu. A a patra încălcare a separaţiei puterilor prin care Guvernul a anulat sistemul de „checks and balances” prin care instituţiile statului îşi cenzurează una alteia puterile.
Înarmată cu aceste puteri, USL i-a revocat din funcţie pe Vasile Blaga şi Roberta Anastase prin încălcarea Constituţiei (art. 66) şi a regulamentelor celor două Camere, care prevăd clar că acest lucru nu se poate întâmpla decât la iniţiativa grupului din care face parte preşedintele respectivei Camere, aşa cum s-a întâmplat cu Adrian Năstase şi Mircea Geoană. Ieri, Guvernul a emis OUG care anulează competenţa CCR de a judeca constituţio-nalitatea hotărârilor Parlamentului şi după-amiază a şi depus o cerere de suspendare.
Ce urmează?
Avantajul ordonanţelor de urgenţă este că produc efecte imediat, înainte de a fi adoptate în Parlament prin legi. De aceea, Ponta trebuie să modifice rapid şi Legea referendumului prin Ordonanţă de Urgenţă, după care USL are cale liberă să voteze cât mai rapid – azi sau mâine – în Parlament să voteze cu 50% plus unu suspendarea preşedintelui. Avizul Curţii Constituţionale este numai unul consultativ şi un eventual aviz poate fi ignorat, aşa cum a fost anulat avizul negativ al CCR şi în 2007. După suspendare, acelaşi Guvern va stabili data la care va organiza referendumul de demitere. Consti-tu-ţia spune că acesta se organizează într-un interval de până la 30 de zile, dar interesul USL este să îi lase lui Traian Băsescu cât mai puţin timp de campanie.
Poate refuza Băsescu suspendarea?
În principiu, da. Traian Băsescu poate invoca toate aceste modificări din ultima vreme, care sunt cel puţin chestionabile sub aspectul legalităţii şi constitu-ţionalităţii, şi să refuze să recunoască legitimitatea votului de suspendare. În cazul în care s-ar întâmpla astfel, am asista la cel mai grav conflict constituţional din istoria postdecembristă a României. Încă şi mai grav, toate aceste decizii prin care Ponta şi-a asumat puteri discreţionare au făcut să nu mai existe nici o instituţie care să medieze un astfel de conflict, ceea ce ar putea duce la acţiuni de forţă.
În cererea de suspendare în şapte puncte depusă ieri la Parlament de USL, la punctul al III-lea se afirmă că „preşedintele a încălcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi independenţa justiţiei”, iar la punctul V că „Preşedintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale şi a făcut presiuni directe asupra judecătorilor Curţii, făcându-le vizite înaintea unor decizii importante”. Este un demers orwellian pus în aplicare cu metode orwelliene.
Atribuţii
CE POATE: Dacă va ajunge preşedinte interimar, Crin Antonescu va păstra mare parte din atribuţiile lui Traian Băsescu, inclusiv pe cele care permit graţierea lui Adrian Năstase, dar şi schimbarea mai rapidă a procurorului-şef al DNA, Daniel Morar, şi a procurorului general, Codruţa Kovesi.
CE NU POATE: Nu poate adresa Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii, nu poate dizolva Parlamentul şi nu poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
Curtea Constituţională nu se mai poate pronunţa pe hotărârile Parlamentului, iar în procesul de suspendare a şefului statului avizul Curţii a devenit, din obligatoriu, unul strict consultativ. Prin urmare, suspendarea poate continua, indiferent de poziţia Curţii Constituţionale.
„Cer României, stat membru al Comisiei de la Veneţia şi al Consiliului Europei, precum şi al UE, să respecte pe deplin Constituţia şi standardele internaţionale privind independenţa sistemului judiciar şi statul de drept.”
Gianni Buquicchio, preşedintele Comisiei de la Veneţia
