Executivul a relaxat modalitatea prin care poți deveni conducător de doctorat, în condițiile în care asistăm la o inflație de doctori, iar acest titlu se obține mai degrabă pe baza unor proceduri birocratice decât pe criterii științifice.
În acest moment, în România există un număr de 3.232 de conducători de doctorate care provin de la 59 de universități, potrivit portalului doctoranzi-romania.ro. Problema, susține unul dintre profesorii universitari care au obținut un doctorat în SUA, o constituie faptul că aceste doctorate se obțin urmând niște etape clare, care încep cu alegerea subiectului, continuând cu redactarea unui număr minim de pagini, evaluarea periodică.
Birocrația, nu știința
Astfel că teza de doctorat tinde să devină o chestiune birocratică, iar calitatea științifică trece în plan secundar. În cazurile rare în care teza este respinsă, i se acordă candidatului un termen pentru a o revizui. În acest context relaxat, e normal să asistăm la o inflație de doctori în România, fenomen în plină expansiune dat fiind că numărul doctoranzilor la acest moment este unul uriaș, de 19.965. La acest aspect contribuie și Executivul, care a decis să relaxeze modalitatea prin care profesorii pot ajunge conducători de doctorate.
Astfel, potrivit modificărilor pe care ministrul Sorin Câmpeanu le-a adus Legii Educației, cadrele universitare care vor să devină conducători de doctorat pot să redacteze și să își susțină teza în limba română. Până acum, teza de abilitare trebuia redactată și susținută în limba engleză. O altă modificare implică faptul că susținerea tezei de abilitare pentru conducerea doctoratelor nu mai trebuie susținută în universități de elită.
Apoi, a fost înlăturată o prevedere care, în numeroase domenii – din politică până în administrație – s-a dovedit benefică. În Legea Educației exista criteriul conflictului de interese, care impunea ca între conducătorul de doctorat și doctorand să nu existe o relație de rudenie nici măcar de gradul III, iar aceștia să nu fi fost angajați în aceeași instituție în ultimii cinci ani.
Prin eliminarea acestei prevederi de către ministrul Câmpeanu, conducătorul de doctorat își poate lua un număr mai mare de doctoranzi, iar doctoranzii își pot alege conducători de doctorate mai indulgenți sau mai apropiați. Trebuie spus că această măsură este câștigătoare și din punct de vedere financiar, atât pentru conducătorii de doctoranzi, cât și pentru doctori.
Asta și pentru că, pe baza programelor POSDRU, doctoranzii pot fi remunerați în perioada în care se pregătesc pentru susținerea tezei, iar conducătorii de doctorat primesc sume de bani pentru fiecare doctorand pe care îl au. Trebuie admis că există și conducători de doctorate și doctoranzi pentru care aceste finanțări reprezintă o soluție excelentă.
Chestiunea doctoratelor acordate fără respectarea criteriilor științifice a reapărut în forță după ce în vara anului 2012 revista „Nature“ a semnalat faptul că premierul Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Trebuie spus că în 2003, când Ponta a devenit doctor, Legea Educației nu prevedea sancțiuni pentru conducătorii de doctorat care validau teze ce nu îndeplineau criteriile științifice. De aceea, conducătorul de doctorat al actualului premier, în persoana lui Adrian Năstase (coleg de cabinet și partid al lui Ponta), nu a putut fi tras la răspundere.
Noua Lege a Educației, apărută în 2011, specifică la articolul 170 faptul că: “În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: a) retragerea calităţii de conducător de doctorat; b) retragerea titlului de doctor”. Din păcate, la patru ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, Ministerul Educației a decis să relaxeze criteriile pe baza cărora poți deveni conducător de doctorat.
Dar și metoda prin care poți renunța la calitatea de doctor dacă se dovedește că ai plagiat sau nu ai îndeplinit criteriile științifice. Măsuri luate, din păcate, și la dorința premierului de a scăpa de un titlu de doctor care îi atârnă ca o tinichea de coadă.
