Mircea Geoană declară că înţelege „reticenţa” CC de a invalida un vot în plenul Senatului care a produs efecte, însă nu poate să nu constate „inconsecvenţa” deciziilor CC faţă de propria jurisprudenţă şi susţine că „nici acum nu se ştie cine şi de ce a avut interesul ca poziţia să piardă Senatul, scrie Mediafax.
„Am luat act de decizia Curţii Constituţionale, decizie pe care o voi respecta pe deplin întrucât am spus, şi repet, că nu am sesizat Curtea Constituţională în legătură cu înlocuirea mea din dorinţa de a-mi păstra poziţia, ci pentru că am vrut să mă asigur că au fost respectate legile, regulamentele şi Constituţia. Îmi rezerv dreptul de a comenta pe fond decizia Curţii Constituţionale după publicarea motivaţiei, dar continui să cred că principiul constituţional şi jurisprudenţa care confirmă preeminenţa stabilităţii funcţiei de preşedinte al Camerelor în faţa riscului de instabilitate politică perpetuă continuă să fie aplicabil. Înţeleg reticenţa Curţii Constituţionale de a invalida un vot în plenul Senatului care a produs efecte instituţionale şi politice. Nu pot însă să nu constat inconsecvenţa tot mai pronunţată a deciziilor CCR faţă de propria jurisprudenţă şi faţă de rolul său de garant al coerenţei stabilităţii sistemului nostru constituţional”, menţionează Mircea Geoană, într-un comunicat de presă.
În opinia sa, „problema acum nu este cine a avut sau nu dreptate, ci mai degrabă cine şi de ce a avut interesul ca PSD, şi opoziţia, să piardă preşedinţia Senatului, singura poziţie din statul român care asigura şanse reale USL de a se opune puterii”.
„Prin decizia de astăzi a Curţii Constituţionale s-a consfinţit pierderea Senatului de către opoziţie, însă nici acum nu se ştie cine răspunde politic pentru această înfrângere, cine va suporta costurile acestui eşec şi nici până în ziua de astăzi nu ştim cine şi de ce a dorit înlăturarea mea cu orice preţ, inclusiv cel al pierderii acestei poziţii importante pentru opoziţie. Dacă PSD şi partenerii săi doreau în mod real să facă opoziţie parlamentară, atunci nu este de înţeles de ce au preferat să piardă funcţia doar ca să scape de Geoană. Dacă, pe de altă parte, nu s-a dorit niciodată o opoziţie reală şi puternică, atunci înseamnă că cineva are interese ascunse, iar proiectul USL şi al Opoziţiei unite este în grav pericol de sabotaj chiar de la vârf”, susţine Mircea Geoană.
Curtea Constituţională a respins, marţi, sesizările privind revocarea lui Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Senatului şi numirea în locul său a lui Vasile Blaga.
Curtea Constituţională amânase, pentru marţi, luarea unei decizii în cazul revocării de la conducerea Senatului a fostului preşedinte al PSD Mircea Geoană.
În 7 decembrie, PSD a depus o sesizare la Curtea Constituţională (CC) în care contestă la alegerea lui Vasile Blaga în funcţia de preşedinte al Senatului, în locul lui Mircea Geoană.
Cele două contestaţii s-au judecat în şedinţa de marţi.
Mircea Geoană înaintase în 24 noiembrie Curţii Constituţionale contestaţia privind revocarea sa din funcţia de preşedinte al Senatului.
Geoană a spus că votul prin care s-a aprobat hotărârea de încetare a mandatului său de preşedinte al Senatului este unul politic, pe care îl respectă, dar a susţinut că motivele invocate de grupul PSD nu sunt regulamentare şi constituţionale.
Revocarea sau retragerea sprijinului politic se aplică exclusiv membrilor Biroului Permanent, iar preşedintele Senatului, conform deciziei CC nr 601, are un statut distinct în cadrul BP, a susţinut Geoană.
„Preşedintele Senatului este ales pe un mandat de patru ani. Este neutru din punct de vedere politic. Singura modalitate ca preşedintele Senatului să fie revocat este în situaţia în care ar încălca în mod grav şi repetat prevederi constituţionale sau prevederi legale, fapte juridice care sunt pasibile cu sancţiune politică sau juridică. Această situaţie nu există în motivarea grupului PSD, acolo se invocă exlcusiv o decizie politică”, a declarat Geoană.
Potrivit Deciziei 601 din 14 noiembrie 2005 a Curţii Constituţionale, votul acordat preşedintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politică a acestuia sau, în cazul unei revocări ca sancţiune, când acest grup sau o altă componentă a Camerei solicită înlocuirea din funcţie a preşedintelui pentru săvârşirea unor fapte care atrag răspunderea sa juridică.
„Această înlocuire se poate face numai cu o persoană din acelaşi grup parlamentar, care nu-şi poate pierde dreptul la funcţia de preşedinte, dobândit în virtutea rezultatelor obţinute în alegeri, respectându-se principiul configuraţiei politice. În acelaşi sens, Curtea Constituţională reţine că revocarea din funcţie înainte de expirarea mandatului produce întotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu şi asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat în Biroul permanent şi, în consecinţă, de a propune alegerea unui alt senator în locul devenit vacant. Neobservarea principiului menţionat şi instituirea posibilităţii alegerii unui nou preşedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecinţă ca sancţiunea aplicată preşedintelui Senatului, revocat din funcţie, să se extindă asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or, Constituţia României nu permite aplicarea unei asemenea sancţiuni cu caracter colectiv”, se arată în decizia Curţii.
Curtea Constituţională a constatat, astfel, că articolul din Regulamentul Senatului care prevede revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului, pentru încălcarea Constituţiei sau a regulamentelor parlamentare, este neconstituţional, întrucât contravine dispoziţiilor constituţionale privind dreptul fundamental la apărare şi principiul configuraţiei politice în alcătuirea Biroului permanent.
Vasile Blaga a fost ales în 28 noiembrie preşedinte al Senatului, cu 69 de voturi în favoarea sa, faţă de 63 de voturi „pentru” întrunite de candidatul opoziţiei, Titus Corlăţean (PSD).
Alegerea noului preşedinte al Senatului a avut loc ca urmare a revocării din această funcţie a lui Mircea Geoană, la solicitarea PSD, după excluderea acestuia din partid.
