Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, înființat de Ion Iliescu și finanțat de stat, își arogă rolul de unică instituție care cercetează evenimentele din iarna lui 1989. Un eveniment organizat recent de Iliescu a fost girat de Institutul Cultural Român, în ciuda acuzațiilor de politizare și a controverselor ce planează asupra institutului fondat de fostul președinte.
La fiecare sfârșit de decembrie, când eroii Revoluției sunt omagiați, numele fostului președinte Ion Iliescu revine, invariabil, în spațiul public. Deseori i se impută rolul încă neclar în evenimentele din decembrie 1989. În 2008, pe 21 decembrie, a fost primit cu huiduieli la Cimitirul Eroilor Revoluției, când cei prezenți au aruncat cu monede spre el și i-au aruncat vorbe grele. Anul acesta, pe 10 decembrie, un tânăr i-a strigat “Criminalule!” și a ridicat o pancartă cu mesajul “Iliescu, judecat, pentru sângele vărsat”. Aceste cuvinte i-au fost adresate fostului președinte Ion Iliescu în timpul unei mese rotunde organizate pe 10 decembrie. Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD), pe care Ion Iliescu îl conduce de 10 ani, organizează anual astfel dezbateri despre cele întâmplate în iarna lui 1989.
Anul acesta, spiritele au fost încinse pentru că masa rotundă “25 de ani de libertate“ organizată de IRRD a primit girul Institutului Cultural Român, care și-a pus la dispoziție sediul pentru desfășurea evenimentului. Mai mult, moderator al evenimentului a fost, alături de Ion Iliescu, președintele ICR, Lilian Zamfiroiu. Alăturarea dintre ICR și IRRD, cel de-al doilea având reputația unei entități politizate și controversate – Ion Iliescu este membru de marcă al PSD, fost fondator al Frontului Salvării Naționale și anchetat în Dosarul Revoluției – a stârnit reacții critice în spațiul public.
Întrebați de România liberă de ce au ales să-și asocieze imaginea cu cea a IRRD, reprezentanții ICR au făcut referire și la alte institute de renume care ar fi fost invitate la eveniment. Printre cele enumerate de ICR au fost Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Institutul de Istorie "Nicolae Iorga". Într-adevăr, lista de invitați transmisă de IRRD conține numele unor persoane care lucrează la aceste institute. Contactați însă de România liberă, reprezentanții IICCMER, Institutului Iorga și CNSAS au negat că și-ar fi desemnat oficial participanți la dezbaterea IRRD și s-au distanțat de institutul condus de Ion Iliescu.
Directorul Institutului Iorga: “Acela este un institut politic, condus de politicieni”
Unul dintre numele care apar pe lista de invitați la masa rotundă organizată de IRRD este cel al istoricului Ovidiu Cristea, director al Institutului de Istorie “Nicolae Iorga”. Acesta a precizat însă că nu a fost prezent la eveniment: “Institutul nostru nu a primit o invitație, aș fi știut. Nu pot să vorbesc în numele colegilor mei dar, eu, personal, dacă aș fi primit invitația, aș fi refuzat-o. Acela este un institutut politic, condus de politicieni. A fost înființat din considerente politice, cu o motivație politică foarte clară.”
Astfel, spune Cristea, orice rezultat al unei cercetări umbrite de influențe politice va fi întotdeauna suspectat de neadevăr și de interese private. Acesta a explicat că evenimentele din decembrie 1989 sunt foarte greu de cercetat, din lipsa documentelor și a dovezilor care să susțină mărturiile personale. Așadar, IRRD poate face cel mult interpretări în notă proprie, și nu cercetare în adevăratul sens al cuvântului. Directorul Institutului “Nicolae Iorga” are îndoieli că, în cazul în care un istoric al IRRD ar descoperi în cercetările sale documente care l-ar pune într-o lumină proastă pe Ion Iliescu, acestea ar fi publicate.
O altă instituție al cărei nume a fost folosit de reprezentanții ICR în motivarea găzduirii evenimentului a fost CNSAS. Răspunsul a venit rapid și sec din partea reprezentanților Consiliului: “CNSAS nu a avut delegați oficiali la acel eveniment. Nu avem și nu am avut niciun fel de parteneriat sau colaborare instituțională cu IRRD. Dacă membri ai Consiliului au fost prezenți, nu au reprezentat oficial Consiliul.”
Potrivit informațiilor furnizate de ICR și de IRRD, invitați la dezbatere au fost și președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Radu Preda și cercetătoarea Mihaela Toader. Ambii ne-au transmis că nu au fost prezenți la evenimentul organizat de Ion Iliescu.
IRRD: Aprofundăm nepărtinitor evenimentele Revoluției
Ion Iliescu și alți reprezentanți ai institutului au respins, de-a lungul anilor, criticile aduse instituției. Întrebările oponenților lui Ion Iliescu se referă la relația sa cu Moscova din acele zile de decembrie, la rolul său în nerespectarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, care le interzicea activiștilor politici să ocupe funcții în stat, la cunoscuta apropiere de familia Ceaușescu. Nu în ultimul rând, i se pun întrebări despre contribuția sa în reprimarea protestelor din iunie 1990 prin mineriadă.
Dar celor care au adus critici și au îndrăznit să aducă în discuție controversele din jurul rolului lui Ion Iliescu în timpul evenimentelor din decembrie 1989 li se răspunde de cele mai multe ori cu “Nu vă e ruşine?”. Astfel, orice critică devine “o manipulare” și “o provocare”.
În ciuda trecutului său nu tocmai alb, institutul a rezistat de-a lungul a zece ani, continuă să fie finanțat de la bugetul stat și funcționează într-o clădire a Administrației Protocolului de Stat, pe strada C.A. Rosetti. Mai mult, institutul lui Iliescu este înființat printr-o lege, spre deosebire de IICCMER, de exemplu, care a luat naștere printr-o hotărâre de guvern, protecția celui dintâi fiind în mod vizibil superioară.
“Existența unui asemenea institut era o necesitate cu atât mai presantă cu cât, pe fondul confruntărilor politice declanșate încă din ianuarie 1990, s-a încercat și se încearcă încă deturnarea esenței Revoluției din Decembrie 1989, negarea rolului factorului intern, al poporului român și al unor personalități implicate în Revoluție, se caută impunerea într-o manieră agresivă, prin mass media, a unei țrealitățiț confecțonate, fără corespondență în dramatismul zilelor din Decembrie 1989,” menționează reprezentanții institutului în raportul pe anii 2010-2014.
Cum a luat ființă institutul
Distanțarea institutelor de profil istoric de cel condus de Ion Iliescu se datorează atât numelor celor care îl conduc, cât și genezei acestei entități.
Pe 14 decembrie 2004, cu doar șase zile înainte încetării celui de-al doilea mandat al președintelui Ion Iliescu, apărea Legea privind înființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. Obiectivul acestuia era “analiza științifică a premiselor, desfășurării și efectelor – în plan politic, economic și social – ale Revoluției Române din decembrie 1989, în scopul realizării unei imagini documentare, obiective și cuprinzătoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporane a țării noastre.”
O imagine obiectivă și cuprinzătoare urmăreau și procurorii militari, care l-au pus sub urmărire penală pe Ion Iliescu în Dosarul Revoluției, tot în 2004 (a fost scos de sub urmărie penală în 2009). Astfel, înființarea unui institut al Revoluției a fost văzută ca o încercare a fostului președinte de a-și crea pârghiile necesare pentru a contracara ancheta care îl viza.
Oamenii președintelui
Președintele încă în funcție a numit pe 14 decembrie 2004, prin decret, membrii permanenți ai organului de conducere al institutului – Colegiul Național – din rândul “personalităților reprezentative și recunoscute ale Revoluției Române”. Printre ei: Emilian Cuteanu (fost șef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor în ultimul mandate al lui Iliescu, în prezent în închisoare pentru corupție), Claudiu Iordache (revoluționar timișorean, fost membru FSN, cunoscut ca apropiat al lui Iliescu și pentru că s-a opus punctului 8 din proclamația de la Timișoara, care nu permitea foștilor activiști comuniști să candideze la funcții în stat), Cazimir Ionescu (fost deputat FSN, numit de PSD în Colegiul CNSAS, cunoscut pentru că s-a opus analizei dosarelor de Securitate ale preoților), Dan Iosif (consilier al lui Ion Iliescu, anchetat în Dosarul Mineriadei din 1990), Gelu Voican Voiculescu (fost parlamentar FSN, fost vicepremier în guvernul provizoriu, după 1990 numit de Iliescu comandant al structurilor fostului Departament al Securității Statului), Răzvan Theodorescu (fost senator PSD, numit director la TVR în 1990, în mandatul său TVR a transmis celebrul comunicat al lui Ion Iliescu – „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”, ulterior căruia au venit minerii pe 13 iunie în București).
Aceștia și alți apropiați ai lui Ion Iliescu au fost numiți pe 14 decembrie 2004 membri permanenți ai Colegiului IRRD- cei mai mulți dintre ei se află încă în funcție (excepție fac nume precum Dan Iosif, decedat, și Emilian Cuteanu, încarcerat).
Colegiul este forul deliberativ al institutului, iar Consiliul Științific asigură conținutul științific al activităților institutului. Și aici, printre istorici și profesori universitari, se regăsesc nume precum cel al lui Ioan Talpeș, fost consilier prezidențial al lui Ion Iliescu și fost șef a Serviciul de Informații Externe între 1992 și 1997.
Pe 15 decembrie 2004, Colegiul IRRD și-a ales președintele: nimeni altul decât Ion Iliescu. Acesta cobora astfel din funcția de președinte al statului în scaunul de președinte al institutului care urma să arunce lumină asupra evenimentelor în care el însuși a avut un rol încă necunoscut pe deplin.
SPRIJIN
Institutul lui Iliescu, finanțat de la bugetul de stat
Legea de funcționare a Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 stipulează că institutul este finanțat prin fonduri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Senatului, instituția căruia îi este subordonat. Acesta a primit, în ultimii cinci ani, următoarele sume:
2010 – 1.093.000 lei
2011 – 1.094.000 lei
2012 – 1.077.000 lei
2013 – 900.000 lei
2014 – 1.036.000 lei
