Fostul premier Emil Boc a avut până în prezent o carieră politică presărată cu multe succese electorale, fiind, pe rând, deputat, primar, preşedinte de partid şi premier, însă mereu în umbra lui Traian Băsescu, relatează Mediafax.
Emil Boc a fost deputat PDL, primar de Cluj, preşedinte al democrat-liberalilor şi premier, fiind primul şef de Guvern demis în urma aprobării unei moţiuni de cenzură.
Boc este perceput drept un politician fidel şefului statului, în a cărui umbră a fost constant plasat de către adversarii săi. Om cu o bună pregătire teoretică, Emil Boc era, la 42 de ani, un politician care, cu excepţia mandatului la conducerea Clujului, nu a ocupat funcţii importante în aparatul de stat.
Emil Boc s-a născut în 1966, la Răchiţele, în judeţul Cluj, şi a absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie (1991) şi Facultatea de Drept (1995).
Fostul primar al Clujului a făcut mai multe stagii de pregătire şi burse în străinătate, la universităţi din Nottingham, Pittsburgh, Charlottesville, Bruxelles şi Michigan, fiind şi conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administraţie Publică şi la Facultatea de Drept din Universitatea „Babeş-Bolyai”.
Boc este doctor în ştiinţe politice şi filosofie politică şi doctorand în drept constituţional şi instituţii politice. De asemenea, Emil Boc este membru al Asociaţiei Americane de Ştiinţe Politice din 1994 şi al Societăţii Române de Ştiinţe Politice din 1999. Începând din 1996, este avocat în Baroul Cluj.
Emil Boc s-a făcut remarcat ca deputat în legislatura 2001-2004, fiind perceput ca unul dintre parlamentarii cu cele mai coerente şi aplicate discursuri. Ziariştii spuneau despre el, în acea perioadă, că este mereu foarte bine documentat şi apreciau faptul că Boc era disponibil pentru declaraţii aproape oricând, indiferent de oră.
Un moment spectaculos în apariţiile publice ale lui Emil Boc a fost celebra căzătură în direct, în cadrul unei emisiuni televizate moderate de Andrei Gheorghe, în anul 2003. Boc a alunecat pe marginea decorului şi a căzut de la o înălţime considerabilă, dar din fericire nu a păţit nimic, ci doar a reuşit să devină ceva mai cunoscut.
Boc a fost primar al Clujului din 2004, când, răspunzând chemării partidului, a câştigat alegerile în faţa lui Gheorghe Funar. Acea victorie a fost una de răsunet, în condiţiile în care Funar, care condusese ani lungi destinele Clujului, părea invincibil. Sub conducerea lui Funar, Clujul ajunsese un oraş despre care se spunea din ce în ce mai des că este izolat social şi economic, iar victoria lui Boc a fost aplaudată, din această perspectivă, chiar şi de către unii adversari politici ai democrat-liberalului.
Mandatul său a fost reînnoit la alegerile locale din vara anului 2008, cu un scor foarte bun. Preşedintele Băsescu menţiona, cu acea ocazie, că toţi politicienii şi analiştii care l-au criticat şi au râs de Boc pentru că ar fi „trompeta” sau „marioneta” şefului statului ar trebui să îi ceară scuze primarului Clujului, după scorul electoral obţinut de acesta.
La finele anului 2008, Boc a răspuns din nou chemării partidului şi s-a înhămat la dificila sarcină de a fi premier. Primul Cabinet condus de Emil Boc s-a format după alegerile parlamentare din 2008, când PDL şi PSD au format alianţa despre care preşedintele Traian Băsescu spunea că o visase dintotdeauna.
Boc nu a fost prima opţiune pentru funcţia de premier, el fiind nominalizat abia după ce Theodor Stolojan a renunţat la funcţie, înainte de a fi învestit de Parlament, motivele neoficiale vehiculate de presă fiind legate de faptul că nu putea să îşi demită miniştrii decât cu acordul liderilor PSD şi PDL.
Ca premier, Emil Boc a supravieţuit în faţa a zece moţiuni de cenzură, inclusiv uneia adoptate de Parlament înaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2009.
De la finalul anului 2009, după ce preşedintele Traian Băsescu a fost ales pentru al doilea mandat de şef al statului, Emil Boc a fost din nou desemnat premier şi a condus guvernul format de PDL împreună cu UDMR, Cabinet în care a intrat, ulterior, şi UNPR. Surprinzător sau nu, el a reuşit să reziste în funcţie în ciuda numeroaselor atacuri la care a fost supus în 2010 şi 2011, inclusiv din partea unor colegi importanţi din partid. De asemenea, Boc a reuşit să rămână în funcţie chiar şi în condiţiile în care, în 2011, inclusiv şeful statului a vorbit despre posibilitatea schimbării şefului Guvernului cu un independent.
Emil Boc a ocupat mai multe funcţii în cadrul Partidului Democrat, începând cu cea de preşedinte al Biroului Politic Judeţean Cluj, din 2000, când a şi obţinut primul mandat de deputat. Boc a fost, de asemenea, vicepreşedinte al Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, în 2002, şi lider al grupului parlamentar al PD din Cameră, respectiv preşedinte executiv al PD în anul 2003.
Din 2005, după ce Traian Băsescu a câştigat prezidenţialele, Emil Boc a fost ales preşedinte al PDL. În 2011, Boc a câştigat din nou funcţia, la Congresul unde a candidat împotriva lui Vasile Blaga şi Theodor Paleologu. Boc a reuşit să rămână premier şi preşedinte de formaţiune politică în pofida numeroaselor voci din PDL care au susţinut explicit separarea celor două poziţii.
În cele din urmă, se pare că Emil Boc a demisionat imediat după plecarea misiunii FMI-UE-BM, pe fondul unei ierni grele, a protestelor de stradă prelungite, dar şi a nemulţumirilor aproape generalizate în PDL faţă de faptul că erodarea imaginii sale şi a Executivului are efecte nedorite asupra şanselor electorale ale partidului.
