Turneul final din Rusia a doborât deja recordul pentru numărul de penalty-uri acordate în faza grupelor odată cu lovitura de la 11 metri bătută de Cristiano Ronaldo în partida cu Iranul. A fost al 19-lea penalty dictat la această ediție, cu unul mai mult decât la CM 2002, dar între timp numărul a crescut și va mai crește, probabil, având în vedere că mai sunt de jucat patru meciuri din faza grupelor astăzi.
Chiar dacă cele mai multe partide nu au fost neapărat spectaculoase în ansamblu, multe dintre acestea nu au dus lipsă de dramatism – lucru relevat de numeroasele goluri marcate în special după minutul 90 – și este posibil să vedem un nou record doborât și la acest capitol.
Există câteva tipologii ale golurilor ce se desprind din analiza efectuată pe meciurile din faza grupelor (nu au fost luate în calcul ultimele partide din grupele E, F, G, H – în total opt jocuri) și care explică într-o bună măsură mecanismul ce conduce la realizarea lor.
Presiune și valoare
În primul rând, sunt golurile marcate datorită presiunii enorme exercitate pe final de echipele mari – gen Spania, Brazilia sau Anglia – și valorii intrinseci a jucătorilor care au capacitatea de a înscrie în momentele de maximă tensiune.
La acest capitol relevante sunt cele două goluri marcate de Brazilia în minutele de prelungiri ale partidei cu Costa Rica, atunci când Philippe Coutinho (’90+1) și Neymar (’90+7) le-au adus sud-americanilor o victorie necesară ca aerul. Mai mult, Neymar a stabilit și recordul pentru golul înscris cel mai târziu la un meci de la Campionatul Mondial, în repriza a doua.
De asemenea, nu putem uita efortul lui Harry Kane de a aduce trei puncte de aur Angliei, în partida cu Tunisia, 2-1, golul victoriei fiind marcat de atacantul lui Tottenham în minutul 90+1. „Exista și posibilitatea să nu mai avem timp pentru a marca, însă cred că cele mai bune echipe din lume au încredere în ceea ce fac și că, la final, își doboară adversarii“, a spus Kane după meci.
Declarațiile sale se potrivesc mănușă cu scenariul partidei dintre Germania și Suedia, atunci când Toni Kroos a salvat campioana mondială en titre de la o eliminare rușinoasă printr-un gol marcat în minutul 90+5, aducând echipei sale victoria cu 2-1. Nu trebuie trecute cu vederea nici fabulosul gol înscris cu călcâiul de Iago Aspas, în minutul 90+1 al meciului Spania-Maroc 2-2, în urma căruia Furia Roja a obținut primul loc în Grupa B, și nici reușita lui Ivan Perisic din meciul Islanda-Croația 1-2, când extrema lui Inter a punctat în minutul 90, rezolvând ecuația câștigătoarei. De asemenea, chiar dacă golurile nu au fost marcate în minutele de prelungiri, presiunea „granzilor“ și clasa fotbaliștilor s-au văzut și în meciurile Egipt-Uruguay 0-1 (Jose Gimenez ’89), Portugalia-Spania 3-3 (Cristiano Ronaldo ’88) și Nigeria-Argentina 1-2 (Marcos Rojo ’86).
Insistență și disperare
Au fost goluri marcate din insistența unor echipe de a schimba deznodământul partidelor când toți credeau
că lucrurile sunt deja încheiate. Umilită de Rusia în meciul de deschidere al Campionatului Mondial, Arabia Saudită a vrut să plece cu fruntea sus acasă, și a făcut-o, marcând golul victoriei contra Egiptului, 2-1, în minutul 90+5, prin Salem Al-Dwasari. O altă echipă asiatică, Iran, a crezut în șansa sa de a lua trei puncte într-un meci controlat mai mult de Maroc, iar în minutul 90+5, după ce a sărutat mingea și a făcut o scurtă rugăciune, Ehsan Haji Safi a trimis din lovitură liberă în careu, de unde Aziz Bouhaddouz a marcat în propria poartă, Iranul câștigând cu 1-0. Tenacitatea Elveției a făcut ca echipa pregătită de Vladimir Petkovic să smulgă o victorie in extremis în meciul cu Serbia, Xherdan Shaqiri marcând în minutul 90, pentru 2-1, după ce viitoarea adversară a României în Liga Națiunilor deschisese scorul.
Când insistența este dusă la extrem, vin golurile marcate din disperare, așa cum s-a întâmplat în partida dintre Iran și Portugalia, în care asiaticii erau nevoiți să înscrie de două ori pentru a ajunge în optimi. Au făcut-o numai o dată, prin Karim Ansarifard, în minutul 90+3, dar au mai avut o ocazie imensă după aceea, când Mehdi Taremi a tras în plasa laterală dintr-o poziție ideală, iar meciul s-a încheiat egal, 1-1. Într-o situație asemănătoare, dar având alt obiectiv, s-a aflat Coreea de Sud, echipă care fusese învinsă la debut de Suedia și care știa că nu își mai permite un pas greșit în fața Mexicului, o nouă înfrângere fiind sinonimă cu eliminarea. Asiaticii au atacat cu disperare pe final, când erau conduși cu 2-0, însă efortul lor s-a concretizat doar printr-un gol marcat de Heung-Min Son, în minutul 90+3. Tot doar un gol a fost capabilă să înscrie și Polonia pe finalul incendiar al meciului cu Senegal, pierdut cu 1-2, reușita lui Grzegorz Krychowiak venind în minutul 86.
Relaxare și speculare
La polul opus avem golurile marcate pe fond de relaxare, iar exemplele în acest sens sunt cele două reușite aparținându-le rușilor Denis Cherisev (’90+1) și Aleksandr Golovin (’90+4), din meciul cu Arabia Saudită, 5-0, precum și cele semnate de Michy Batshuayi (’90) și, respectiv, Wahbi Khazri (’90+3), în partida Belgia-Tunisia, 5-2.
În ultima categorie se găsesc golurile marcate ca urmare a capacității unor echipe de a specula greșelile adversarilor disperați să înscrie. Așa s-a întâmplat în meciul Argentina-Croația, 0-3, când Ivan Rakitic a marcat în minutul 90+1, și în partida Uruguay-Rusia, 3-0, când Edinson Cavani a închis tabela în minutul 90.
Cum în fazele eliminatorii vor intra în joc reprizele de prelungiri și loviturile de departajare, sunt șanse bune să avem parte în continuare de finaluri de foc.
