„Parlamentul a creat o suma de megalomani, dar nici un erou”. Cineva sa-i sopteasca lui Adrian Nastase la ureche, in fiecare seara, aceasta fraza! Cel care a rostit-o, prin anii '30, era cam imbatat de euforia extremelor. Dar sunt convins ca exasperarea l-ar fi cuprins si astazi, urmarind gesticulatia si verboragia lui A.N.
Disperarea l-a dezbracat de fasoane, lasandu-l in toata goliciunea lui politica. Incapabil sa dialogheze, frustrat, aproape isterizat de spectrul neantului, A.N. a intrat in fibrilatie. A fost o saptamana care a amintit cu oroare de cei patru ani de paranoia. A.N. peste tot. Nici in opozitie nu s-a vindecat de rusinosul obicei de a navali neinvitat in studiourile televiziunilor. A fost dat de gol vineri dupa-amiaza de un realizator TV scos din pepeni de aroganta lui A.N., care ii sugera cam ce intrebari sa puna.
Argumentul suprem al lui Nastase era ca nu poate fi schimbat de la sefia Camerei Deputatilor, deoarece scrie la Constitutie ca are mandat de patru ani. Cam trista slabiciunea lui A.N. pentru numiri in functie, daca se poate irevocabile si fara concurs. A ajuns presedintele Camerei Deputatilor in urma unor combinatii politice si tot ele il vor da jos. Asa e si firesc pentru o functie politica, cum este sefia Parlamentului. Nici comisia si nici alte foruri europene nu vor protesta vreodata, cum isi imagineaza probabil PSD, dintr-un motiv simplu: nu este pusa in discutie vreo functie publica, ci una pur politica. Doar socialistii europeni mai cartesc, din solidaritate.
Drama lui A.N. este ca se crede inca la putere: „PSD a castigat alegerile. Pe baza acestei configuratii din Parlament s-au facut niste alegeri pentru patru ani. Cu ce drept vine acum actuala putere, dupa ce i-a trecut prin santaj pe cei de la PUR si UDMR in barca lor, sa ceara asta?”. E simplu. Pe baza dreptului dat de „santajabilele” UDMR si PUR, care au ajutat Alianta sa obtina majoritatea in Parlament.
Dar megalomania sporeste, vai, suferinta! Cum se va prezenta, oare, de maine? Numarul doi? Coborat din jiltul de presedinte al Camerei Deputatilor, A.N. va ramane doar cu initialele sale. Nu va avea nici o parghie de putere adevarata. Ce va fi de maine? Vicepresedinte al Camerei si presedinte executiv in PSD. Suna ca dracu' pentru cel care pana mai ieri purta apelative de lider maxim, Insusi sau Imparatul, cum i se mai spunea prin partid.
Si tot disperarea ca va pierde ultimele redute ale puterii l-a impins sa comita greseli aproape copilaresti. A.N. a reactionat imatur vorbind despre suspendarea lui Traian Basescu, ca un fel de replica la inlocuirea sa de la sefia Camerei. Tot megalomania e de vina. Ea anuleaza simtul ridicolului si ii confera bolnavului puteri imaginare.
Parca niciodata n-am vazut un Adrian Nastase mai tulburat ca saptamana trecuta. Trecea repede si cam suspect de la o stare la alta. I-ati vazut la televizor intoleranta la dialog. L-ati vazut enervandu-se brusc, tipand si gesticuland, pentru ca in secundele urmatoare sa zambeasca ingrozitor de fals. L-ati vazut mimand crispat buna-dispozitie la o chermeza suprarealista cu tineri pesedisti si Che Guevara. L-ati vazut tarandu-si mezinul pe la sindrofiile partidului ca pe un trofeu al umanitatii din el. L-ati auzit cantand la chitara si mai lipsea sa danseze pe mese, doar-doar va fi perceput ca un „om intre oameni”. Prin toata aceasta gesticulatie, A.N. nu arata ca e uman, ci doar atarnat ridicol de putere.
Daca intelepciunea, des invocata altminteri in confuzele sale discursuri presarate cu „vreau sa fie foarte clar”, si nu megalomania l-ar conduce in viata de zi cu zi, atunci A.N. n-ar trebui sa dispere. Pot sa-l dea jos de la sefia Camerei, sa-l treaca in plan secund in partid, pot sa-i ia la puricat averea sau sa-i puna la indoiala calitatile de specialist in drept, dar ouale de la Cornu il vor ajuta sa treaca, senin, peste toate. Statutul de fermier la Cornu nu i-l vor putea lua niciodata. Doamne fereste de-o gripa aviara.
