Numit în locul lui Ştefan Kovacs, Hidalgo a antrenat între 1976 şi 1984 reprezentativa Franţei, ce a obţinut sub conducerea acestui tehnician primul său trofeu major, EURO 1984, organizat în Hexagon.
Potrivit unui apropiat al său, decesul lui Hidalgo nu este legat de coronavirus, ci de o boală care l-a făcut să sufere mult în ultimii ani.
L’ancien sélectionneur des Bleus Michel Hidalgo est mort à l’âge de 87 ans https://t.co/mS0TzaFDgg pic.twitter.com/2ZiXcqd8Ef
— L’ÉQUIPE (@lequipe) March 26, 2020
Cu dispariţia lui Hidalgo se încheie unul dintre cele mai frumoase capitole din istoria fotbalului francez, scrie L’Equipe. De numele său rămâne legat şi momentul Sevilla 1982, epica semifinală de Cupă Mondială pierdută la lovituri de departajare în faţa Germaniei.
În fruntea unei generaţii de aur, Hidalgo a construit o echipă înclinată spre creaţie şi jos spectaculos, cuvântul-cheie fiind plăcerea, bazându-se pe cvartetul magic Michel Platini-Alain Giresse-Jean Tigana-Bernard Genghini (ultimul înlocuit în curând de Luis Fernandez).
Fiu al unui muncitor spaniol, născut în nordul Franţei, Hidalgo, o extremă înaltă de 1,68, a fost un fotbalist ce s-a remarcat la Stade de Reims, pentru care a marcat un gol în finala primei ediţii a Cupei Campionilor Europeni (3-4 cu Real Madrid, în 1956), şi AS Monaco.
La puţin timp după ce şi-a încheiat mandatul de selecţioner, omul de afaceri Bernard Tapie l-a numit manager general al lui Olympique Marseille (1986-1991). Această experienţă i-a lăsat un gust amar lui Hidalgo, după ce a fost condamnat în 1998 la opt luni de închisoare cu suspendare şi o amendă de 200.000 de franci într-un proces legat de finanţele clubului.
Între 1964 şi 1969 Hidalgo a fost preşedintele UNFP, sindicatul jucătorilor profesionişti din Franţa, şi a fost unul dintre artizanii înfiinţării FIFpro în 1965.
Rămas până la capăt un apostol al jocului ofensiv, Hidalgo a locuit în ultima perioadă la Marsilia, între stadionul Velodrome şi mare.