Cui ii e frica de condamnarea comunismului?

Comunismul, un sistem „ilegitim si criminal”. Aceasta este concluzia raportului Comisiei Tismaneanu, document care functioneaza precum o hartie de turnesol pentru clasa politica romaneasca. Si nu numai. Pe cine deranjeaza raportul, faptul ca presedintele il asuma in fata parlamentului, transformandu-l astfel intr-un act oficial al statului? Istoria acestor 16 ani si evenimentele ultimelor zile ofera un singur raspuns: pe toti nomenklaturistii si securistii, pe toti oportunistii si profitorii regimului, pe urmasii si copiii lor de suflet. Deranjeaza, indiferent de generatie, pe toti cei care s-au impotrivit in acesti ani clarificarilor morale si au impus confuzia valorilor. Democratizarea, liberalismul, economia de piata, libertatea de gandire au fost demonii cu care toti acestia s-au luptat din 1989 incoace. Razboiul s-a purtat cu armele cele mai diverse, de la cacealmaua teroristilor, maturarea Pietei Universitatii, batele minerilor, intoxicarea maselor, la blocarea privatizarilor si a restituirii proprietatilor confiscate pana la inghetarea reformelor, ingenuncherea justitiei si transformarea hotiei in politica de stat. Rafinarea metodelor a dus in ultimul an la elaborarea unui proiect de demolare a reperelor si discreditare a valorilor si normelor. Esecul dosariadei, anatemizarea unor intelectuali de marca si becalizarea isi au sorgintea in acest proiect. Cu toata cerbicia impotrivirii, pe masura insa ce se apropie integrarea in Uniunea Europeana, ei au inceput sa piarda teren. Demnitarii corupti isi petrec ore lungi la DNA si Parchet, lecturandu-si dosarele, capsunarii se curata in Occident de metehnele comuniste si vin de acolo cu bani si mentalitati noi, economia merge bine, opinia publica nu-i mai vrea pe securisti in Parlament, toate motive de adanca deziluzie pentru cei de care am vorbit mai sus. Asa incat, prin condamnarea comunismului, cu ideologia si crimele lui cu tot, acestia simt ca pierd ultima reduta.
Asta pentru ca raportul Tismaneanu nu condamna doar comunismul de pana in 1989, ci si pe cel de dupa. De aceea vizati nu sunt doar Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Paunescu si ceilalti 53 de nomenklaturisti si ideologi nominalizati acolo, nu doar securistii, tortionarii si criminalii sunt pentru prima oara devoalati oficial, ci si zelosii, ticalosii, fripturistii pe umerii carora s-a sustinut sistemul. Multi, periculos de adaptabili, au continuat sa-l sprijine ani de zile dupa revolutie si au creat scoala. Raportul ii vizeaza si le explica mecanismul de functionare, atunci si acum. Comunismul este demontat piesa cu piesa si din maruntaiele lui iese acel monstru care a nenorocit Romania si continua sa bantuie deghizat in proeuropean si capitalist. Acesta este motivul pentru care nu doar un Iliescu si Vadim contesta raportul, „o lucrare pripita, un stalinism intors pe dos”, nu doar „fostii” ameninta cu huiduieli, ci si clonele lor, mai mult sau mai putin tinere. Care mormaie zilele acestea ba ca „e prea tarziu”, ca „raportul nu aduce nimic nou”, ba ca „PCR era doar o pojghita” si „au fost si lucruri bune”. Datorita raportului, tineretea, costumele Armani, ochelarii de intelectual, pretentiile reformiste si europene, banii nu vor mai fi un camuflaj la fel de bun.