Iată că răspunsul a fost dat miercuri spre joi noapte în returul semifinalei de la Madrid, dintre Real Madrid și Manchester City, câștigată de galacticii antrenorului Carlo Ancelotti cu 3-1(6-5, la general), ce-i duce în finala Ligii Campionilor de la Paris, din 28 mai 2022, unde va da iar peste o echipă britanică, Liverpool.
În dragoste, în război și după minutul 90 al unui meci de fotbal se văd caracterele puternice, cele capabile să se lase conduse doar de acele emoții înalte prin care să-și decidă soarta, iar ea să le zâmbească și să le răsplătească curajul.
Istoria este cea care-i împinge mereu de la spate pe cei aflați în dificultate. Oricâți bani ar mai investi șeicii lui Manchester City, nu vor putea cumpăra istoria. Ea este cea care se scrie mereu pentru a ne bucura în timp, dar acționează și ca un resort în momentele decisive pentru cei care au scris-o deja.
Cam așa s-a scris și deznodământul în partida retur dintre Real Madrid și Manchester City, de pe celebrul stadion Santiago Bernabeu.
Real Madrid are istoria de partea ei. S-a văzut miercuri seara când a fost condusă cu 1-0, chiar pe Bernabeu, și mai erau doar 6 minute din meci.
După 90 de minute modeste, Real Madrid dă lovitura în minutele de prelungiri, unde Rodrygo a marcat de două ori.
Real Madrid atinge finala Ligii Campionilor când nimic nu mai arăta că s-ar putea îndrepta soarta partidei cu Manchester City
Asaltul spaniolilor a continuat și în cele 30 de minute adiționale, când Benzema a fructificat o lovitură de la 11 metri și a obținut biletul pentru finala Champions League.
Acolo, madrilenii vor reedita actul secund din 2018, când s-au impus cu 3-1 împotriva lui Liverpool, și au câștigat al 13-lea trofeu european din istorie, scriu cei de la sport.ro.
Manchester City a controlat meciul timp de 90 minute, dar a uitat că mai există câteva minute de prelungiri și joacă contra lui Real Madrid
Învinsă la Manchester cu 4-3, Real Madrid era condusă în min. 90 cu 1-0 de City (gol Riyad Mahrez, min. 73) şi nu reuşise să trimită nicio minge pe spaţiul porţii până atunci. Rodrygo, inspirat introdus de Ancelotti, a reuşit o dublă miraculoasă (90, 90+1), care a trimis meciul în prelungiri. Karim Benzema (95 – penalty) a adus calificarea madrilenilor, în faţa unei echipe în degringoladă după golurile primite.
Într-un meci controlat tactic timp de aproape 90 de minute de echipa antrenată de Guardiola, Real şi-a creat câteva oportunităţi în primele 10 de minute, dar şuturile lui Benzema şi Vinicius Junior au fost imprecise.
City a avut prima mare ocazie a partidei (20), prin portughezul Bernardo Silva, dar Courtois a respins şutul puternic al lusitanului. Campioana Angliei a avut în continuare iniţiativa şi în finalul primei reprize şi-a mai creat o ocazie bună, dar portarul belgian a respins şutul lui Foden (40).
Vinicius Junior a ratat incredibil în primele secunde ale reprizei a doua (46), apoi şutul lui Modric (52) a fost blocat de Ruben Dias.
City a lovit în min. 73, când Bernardo Silva l-a găsit bine pe algerianul Mahrez, iar acesta a tras fără preluare la colţul scurt, deschizând scorul.
Finalul nu prevestea nimic din ceea ce s-a întâmplat: oaspeţii au avut ocazii prin Cancelo (86) şi mai ales Grealish, de două ori în min. 87, dar Mendy şi Courtois au salvat goluri ca şi făcute.
Când City aştepta încheierea partidei, Real Madrid a marcat prin brazilianul Rodrygo, din centrarea lui Benzema (90), iar câteva zeci de secunde mai târziu, trecea în avantaj (2-1), acelaşi Rodrygo marcând la centrarea lui Asensio (90+1), o răsturnare incredibilă de situaţie.
În minutele adiţionale, ambele echipe au avut şansa de a obţine calificarea, dar portarul Ederson l-a blocat in extremis pe Rodrygo (90+3), iar Foden a trimis peste poartă (90+4), după o lovitură liberă executată rapid de oaspeţi.
Prelungirile au început cu un semn rău (pentru City), un spectator pătrunzând pe teren în primele secunde.
Benzema a ratat prima ocazie în timpul suplimentar (92), cu un şut prins în doi timpi de Ederson.
Atacantul francez a obţinut un penalty un minut mai târziu, fiind faultat de Ruben Dias, şi tot Benzema a fost cel care a transformat lovitura de pedeapsă (95), aducând calificarea madrilenilor în a 17-a lor finală în cea mai importantă competiţie europeană intercluburi, în care deţin recordul de trofee câştigate (13).
Benzema a ajuns astfel la 43 de goluri marcate în 43 de partide în acest sezon, în toate competiţiile. El are şi 10 goluri marcate în fazele eliminatorii ale Champions League într-un sezon, egalând recordul deţinut de Cristiano Ronaldo.
City, finalista de anul trecut, a mai fost aproape de gol o singură dată, în min. 105+2, când Foden a trimis bine cu capul, Courtois a respins, dar Fernandinho a reluat pe lângă poartă.
Finala competiţiei va avea loc în data de 28 mai, pe Stade de France, adversara Realului fiind Liverpool, care a trecut în cealaltă semifinală de Villarreal, cu 2-0 şi 3-2.
Real Madrid – Manchester City 3-1 (0-0, 2-1), după prelungiri
Au marcat: Rodrygo (90, 90+1), Karim Benzema (95 – penalty), respectiv Riyad Mahrez (73).
Madrid, Stadion ”Santiago Bernabeu”
Liga Campionilor – semifinale (retur)
În tur: 3-4, scriu cei de la agerpres.ro.
Spiritul lui Juanito și istoria victoriilor lui Real Madrid
Cine a fost măcar o dată pe Santiago Bernabeu, la Madrid, a simțit spiritul legendarului jucător Juanito, invocat de fanii madrileni în minutul 7 al oricărui meci.
Pe 2 aprilie 1992, Real Madrid o învingea pe Torino cu 2-1 în prima manșă a semifinalelor Cupei UEFA, cu unul dintre goluri înscris de Gică Hagi. Cu siguranță, unul dintre spectatorii de lux de pe Santiago Bernabeu s-a bucurat din plin de revenirea „albilor” de la 0-1 la 2-1 grație reușitelor lui Hagi și Fernando Hierro din pasele geniale ale lui Michel, care a amintit de faptele sale de vitejie din urmă cu câțiva ani.
Dar ceea ce se anunța o noapte fericită în capitala Spaniei s-a transformat într-o cumplită durere la doar câteva zeci de minute după finalul meciului. Pentru că Juanito a murit într-un cumplit accident de circulație în apropiere de Toledo pe drumul de întoarcere spre Merida, orașul unde își începuse activitatea de antrenor. Până la Emilio Butragueno, Raul Gonzalez si Cristiano Ronaldo, cel supranumit Juanito Maravilla a făcut din tricoul cu numărul șapte un obiect-cult pentru fanii Realului. De aceea, minutul șapte al fiecărui meci de pe Bernabeu îi este închinat lui de galeria blanco împreună cu deja celebrul: Illa, Illa, Illa! Juanito Maravilla!
Dotat cu un dribling extraordinar, Juanito s-a distins mai ales printr-o combativitate ieșită din comun și prin caracterul său de a nu renunța niciodată și de a crede în victorie chiar și când totul părea împotriva echipei sale, motiv pentru care și astăzi, în momentele de cumpănă, la aficion madridista invocă El espiritu de Juanito.
El a fost unul dintre cei care au pus bazele definiției cuvântului remontada, oferind atâtea nopți epice pe Bernabeu, și de aceea, Juanito va rămâne eternul număr șapte al Realului.
Născut pe 10 noiembrie 1954 la Fuengirola, Juan Gomez Gonzalez, pe numele său adevărat, a început fotbalul la academia lui Atletico, dar o fractură de tibie i-a pus capăt prematur unei cariere promițătoare la gruparea rojiblanco, unde începuse excelent, cu o dublă la debutul în echipa sub 18 ani. Ajuns la Burgos, în 1973, Juanito a contribuit decisiv la promovarea echipei unde va străluci peste două decenii și Gabi Balint în La Liga, în ediția 1975-1976.
În primul său sezon din Primera, este desemnat Jucătorul Anului de revista Don Balon, iar în iunie 1977, semnează cu Real Madrid, declarând la prezentarea oficială: „Să joc aici este ca și cum aș fi atins cerul!” Iar Juanito chiar aproape că a atins stelele, luna și soarele în tricoul blanco, pe care l-a îmbrăcat de 339 de ori, înscriind 102 goluri timp de un deceniu, între 1977 și 1987.
Dincolo de cifrele sale remarcabile și de numeroasele trofee cucerite (cinci titluri de campion, două Cupe ale Regelui, două Cupe UEFA și o Cupă a Ligii Spaniei), Juanito s-a remarcat prin felul în care inspira, de atâtea ori, revenirile incredibile ale Realului. Într-o echipă fabuloasă, din care făceau parte Santillana, alături de care a format un parteneriat letal pentru defensivele adverse, Ulli Stielike, Jose Antonio Camacho și Vicente del Bosque, el nu a fost niciodată cel mai bun sau cel mai rapid jucător, dar, fără îndoială, era cel mai bătăios și mai luptător dintre toți, fiind genul de fotbalist care căuta lumina în întuneric.
Selecționat de 34 de ori în naționala Spaniei, pentru care a înscris opt goluri, Juanito a participat la două ediții ale Cupei Mondiale, în 1978 și 1982, la EURO 1980 și la Jocurile Olimpice, de la Montreal, din 1976.
Temperamentul său a făcut posibile atâtea răsturnări memorabile de situație în favoarea Madridului, precum în returul sferturilor de finală din Cupa Campionilor Europeni, din 1980, când „albii” au întors un 0-2, din prima manșă, în fața lui Celtic Glasgow, câștigând cu 3-0, golul victoriei fiind opera lui Juanito.
Golgeter al Primerei Division în 1984, cu 17 reușite, Juanito Maravilla ar fi putut fi și mai mare dacă latura sa întunecată nu ar fi ieșit atât de mult la iveală pe teren. Astfel, în 1978, el a fost suspendat doua sezoane din competițiile continentale, după ce l-a atacat pe arbitrul Adolf Prokop la un meci împotriva lui Grasshopper Zurich, iar in 1987, a primit o suspendare de cinci ani în Europa, dupa ce l-a lovit intenționat în plină figură pe Lothar Matthaus, ceea ce va duce la despărțirea de Real Madrid.
Juanito a plecat la Malaga, pe care o va ajuta să promoveze în La Liga în 1988, iar un an mai târziu, în 1989, și-a încheiat activitatea de jucător. Peste doi ani, și-a început cariera de antrenor la Merida, în divizia secundă, însă accidentul rutier din 2 aprilie l-a rupt prea repede și prea brutal de publicul madrilen care nu a încetat niciodată să-l iubească.
Între atâtea legende ale Casei Albe, el nu a fost nici pe departe printre cele mai strălucitoare stele ale galaxiei blanco, însă nimeni nu a mai luptat cu înverșunarea lui și niciunul nu a mai crezut vreodată că imposibilul poate deveni posibil cu încăpățânarea lui. Pentru că, pentru Juanito Maravilla, cuvântul imposibil nu exista. Poate, de aceea, el este singurul fotbalist din istoria clubului blanco căruia i se scandează numele la fiecare meci. Iar dacă Realul a mai reușit de atâtea ori să smulgă victoria din abisul înfrângerii, a fost pentru că a fost invocat spiritul lui Juanito.
Pentru că așa cum îi spune renumele de pe Bernabeu, Juanito a fost o Minune!, este povestea lui pe blogul bogdansocol.ro.
Istoria și spiritul marilor jucători care au trecut pe la Real Madrid o fac să revină absolut miraculos atunci când nimic nu pare că ar mai putea să o ajute.
Asta o face unică în sportul și fotbalul mondial și-i face pe fani să exulte că „ Există doar Real Madrid…și alte echipe!”
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
