Curtea Constituțională a României a discutat soluționarea conflictului juridic de natură constituțională între Parlamentul României și Ministerul Public, formulate de președintele Senatului, respectiv, de președintele Camerei Deputaților.
În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea a constatat că nu există un conflict juridic de natură constituțională între Parlament și Ministerul Public generat de refuzul procurorului general de a exercita acțiunea disciplinară împotriva procurorului șef al DNA pentru neprezentarea în fața Comisiei speciale de anchetă și de refuzul PÎCCJ de a transmite comisiei o copie după dosarul de urmărire penală aflat pe rolul acestui parchet.
"Curtea observă că împrejurarea care a generat starea conflictuală între cele două autorități publice implicate (…) este lipsa unei reglementări legale care să consacre dreptul comisiilor parlamentare de a solicita terților, persoane private sau autorități/instituții publice, actele, datele și informațiile necesare realizării obiectivelor în vederea cărora au fost constituite, precum și obligația corelativă a terților de a răspunde la asemenea solicitări. (…) Prin urmare, revine Parlamentului României, în exercitarea funcției sale de legiferare, sarcina de a adopta reglementările legale prin care să consacre în mod expres instrumentele necesare îndeplinirii funcției sale de control, respectiv norme clare, previzibile, prin care să asigure comisiilor parlamentare prerogativele inerente scopului pentru care sunt create, respectiv garanțiile/obligațiile de care acestea sunt ținute în activitatea pe care o desfășoară", se arată în motivarea publicată vineri pe site-ul CCR.
În opinia instanței constituționale, ar trebui stabilite prin lege o serie de garanții privind modul în care comisiile parlamentare gestionează informațiile ce nu au caracter public.
"Legea ar trebui să prevadă garanțiile necesare și suficiente cu privire la accesul, păstrarea și utilizarea unor informații cu caracter nepublic la care comisiile parlamentare vor avea acces în virtutea atribuțiilor legale și constituționale. Aceasta cu atât mai mult cu cât comisia de anchetă nu îndeplinește rolul unui organ de jurisdicție, ci doar împrumută unele dintre instrumentele autorității judecătorești (citează, strânge și administrează probe pentru aflarea adevărului asupra unei situații care vizează interesul superior al comunității), fără a se identifica cu specificul activității jurisdicționale, întregul demers având relevanță exclusiv în plan politic", se precizează în motivare.
