Lovitură de teatru duminică seara când preşedintele a dezvăluit într-un interviu acordat lui Ion Cristoiu la B1 TV că la consultările cu partidele de pe 6 februarie, i-a oferit lui Victor Ponta funcţia de premier şi că acesta a refuzat-o. Declaraţia l-a luat prin suprindere pe Ponta, care iniţial a negat că ar fi primit această propunere iar ulterior a calificat-o drept „neserioasă‘‘. Afirmaţiile lui Băsescu sunt surprinzătoare, cu atât mai mult cu cât, nu mai târziu de săptămâna trecută declarase într-un alt interviu că Victor Ponta „nu reprezintă un subiect‘‘ pentru preşedinte, iar cu alte ocazii lăsase de înţeles că nu îl va numi pe acesta în funcţia de prim ministru nici măcar după alegeri. Se ridică, în acest context mai multe întrebări: ce a urmărit Traian Băsescu pe 6 februarie, ce urmăreşte acum făcând această dezvăluire şi ce s-ar fi întâmplat dacă Ponta accepta să devină prim-ministru?
Un lucru este limpede: dacă Ponta accepta să conducă un guvern, chiar şi minoritar, USL ar fi câştigat avantajul de a organiza atât alegerile locale, cât şi pe cele generale. Cum e greu să mai justifici public acuzaţiile de dictatură, sau de fraudare a alegerilor ori greva parlamentară când te afli la cârma Executivului, era de aşteptat ca Ponta să nege că ar fi primit această ofertă: „Nu am primit niciodată nimic şi prin urmare nu aveam ce să refuz‘‘, a afirmat acesta, căzând în capcana lui Băsescu care a oferit prompt în aceeaşi emisiune stenograma întrevederii de la Cotroceni, care dovedeşte că această propunere a existat.
Unde e diversiunea?
Ieri toată ziua, liderii USL au încercat să minimalizeze episodul. Mai întâi, Ponta a calificat propunerea drept „neserioasă‘‘, o „băşcălie‘‘ degradantă pentru Traian Băsescu. Cam în aceeaşi linie s-au situat şi Crin Antonescu, care a descris oferta drept „glumă de cârciumă‘‘, Ion Iliescu pentru care a fost vorba de „o cacealma‘‘ şi „o diversiune‘,‘ şi Adrian Năstase care, din motive clare numai domniei sale, l-a comparat pe Băsescu cu regele Carol al II-lea.
În pofida remarcabilei unităţi de vederi a liderilor USL, o chestiune care rămâne neelucidată şi pe care nici ei nu au explicat-o este de ce nu a fost o propunere serioasă? Cu alte cuvinte, unde este cacealmaua sau diversiunea, când propunerea a fost făcută cu subiect şi predicat? Ponta nu avea decât să accepte şi astăzi ar fi condus Guvernul României, nu guvernul lui Traian Băsescu aşa cum afirma ieri. Argumentul că USL nu are majoritate şi că n-ar fi putut să-şi treacă proiectele prin Parlament este numai parţial valid: PNL a guvernat din poziţia de partid ultraminoritar şi nu ar fi fost nevoie decât de consensul clasei politice asupra unor puncte comune care să se bucure de votul unei majorităţi solide. Cu alte cuvinte, dacă un guvern Ponta, ar fi trecut prin Parlament, atunci existau şanse bune să îşi treacă şi proiectele de lege. Deci unde e presupusa neseriozitate şi diversiunea?
Ce-a fost în mintea lui Băsescu?
Dacă varianta Mihai Răzvan Ungureanu a fost pregătită încă din decembrie de Băsescu împreună cu Emil Boc, aşa cum a declarat cu un alt prilej preşedintele, ce l-a determinat să se răzgândească şi să facă această propunere-surpriză opoziţiei? Să fi dorit să le facă celor din USL un dar otrăvit, astfel încât să-i oblige să se erodeze la guvernare până la alegeri? Ce s-ar fi întâmplat cu reformele despre care acelaşi preşedinte Băsescu a declarat că trebuie să continue în acest an? Cum ar fi continuat ele cu Ponta premier? Băsescu nu poate vorbi, ca Iliescu, despre o cacealma pentru că nu avea nicio garanţie la momentul respectiv că Ponta va refuza poziţia de premier. Şi ar fi cu adevărat grav ca preşedintele României să se ţină de cacealmale politice.
O explicaţie posibilă ne-o oferă transcrierea integrală a discuţiilor. La un moment dat, Băsescu a reluat discuţia despre modificarea Constituţiei care să permită, printre altele, dizolvarea mai facilă a Parlamentului şi a reluat propunerea de a renunţa la restul mandatului de preşedinte astfel încât să avem şi alegeri prezidenţiale în luna noiembrie pentru a se evita coabitarea. Un guvern Ponta ar fi putut fi o garanţie că modificarea Constituţiei va fi realizată. Băsescu nu a primit niciun răspuns din partea liderilor USL la această propunere.
De ce acum?
De ce a ales preşedintele să facă public acum conţinutul discuţiei de-acum o lună şi jumătate? Numai ca să-şi găsescă un nou prilej să sublinieze că Victor Ponta „nu a dorit să îşi asume răspunderea guvernării într-un moment greu pentru ţară‘‘ şi să îl decredibilizeze pe liderul PSD? Posibil, dar greu de crezut având în vedere că Traian Băsescu ne-a obişnuit să-şi gândească paşii politici cu câteva mutări înainte.
Nervozitatea exagerată a liderilor USL şi abuzul de adjective utilizat de aceştia pentru a desfiinţa propunerea făcută lui Ponta sugerează că mai există mize în joc.
Fragmente din stenograma consultărilor cu liderii USL, din 6 februarie
Preşedintele Traian Băsescu: „Problema este dacă se poate construi o majoritate care să voteze un guvern, sigur, majorităţile nu se probează decât în Parlament. Nu exclud posibilitatea ca domnul Ponta să fie desemnat prim-ministru, dacă ar dori acest lucru – ştiu că este pregătit, are program -, deci totul ţine de cum reuşim să formăm majorităţile” (..).
Crin Antonescu: „Asta glumind cu varianta cu Ponta, îi daţi şi uneperiştii înapoi? Sau cum?”
(…)
Daniel Constantin: „Eu mă aşteptam ca, la începutul discuţiei, dvs. să veniţi cu o propunere pentru că, până la urmă, dvs. ne-aţi invitat la discuţie şi dvs…”
Preşedintele Traian Băsescu: „Eu v-am făcut o propunere, desemnarea domnului Ponta ca prim-ministru.”
Daniel Constantin: „Am înţeles. O notăm ca pe o propunere (…)”
