Liderul demisionar al PDL, Emil Boc, spune că în cazul solicitării preşedintelui Traian Băsescu de a primi o declaraţie de la Puiu Haşotti privind teza sa de doctorat trebuie să se facă trimitere la deciziile CC, care permit şefului statului să ceară explicaţii persoanelor nominalizate ca miniştri, scrie Mediafax.
Emil Boc a declarat, vineri, că există precedentul legat de nominalizarea Noricăi Nicolai ca ministru al Justiţiei, iar CC a decis că preşedintele poate solicita explicaţii persoanei nominalizate.
“Îi invit pe cei care se ocupă de acest caz Haşotti să citească deciziile Curţii Constituţionale şi Constituţia şi să lase căldura politică şi inflamarea care domneşte la Bucureşti. Trebuie să lucrăm pe Constituţie şi deciziile CC. Cine are dorinţa să citească cu atenţie să se uite la deciziile CC în cazul Norica Nicolai. A fost atunci o dispută când preşedintele Băsescu a refuzat nominalizarea acesteia pentru funcţia de ministru, iar CC a spus că atunci când este vorba despre o remaniere guvernamentală, cum este şi acum la numirea ministrului Culturii, preşedintele şi premierul trebuie să cadă de acord asupra unei persoane. Preşedintele poate solicita explicaţii, puncte de vedere privind persoana nominalizată, potrivit deciziei CC, deci nimeni nu poate retrage dreptul preşedintelui României de a solicita informaţii”, a afirmat Boc.
Potrivit acestuia, preşedintele are dreptul şi posibilitatea să respingă o dată propunerea făcută, urmând să solicite premierului o altă nominalizare.
“În cazul în care cad de acord sau consideră că informaţiile primite sunt suficiente, se merge mai departe şi are loc remanierea guvernamentală şi ocuparea postului de ministru”, a spus Boc.
Administraţia prezidenţială precizează că, potrivit deciziei 356 a Curţii Constituţionale din anul 2007, preşedintele ţării “are îndreptăţirea de a verifica corespunderea” candidatului pentru funcţia de ministru, în cazul remanierii guvernamentale.
Purtătorul de cuvânt al şefului statului, Bogdan Oprea, a dat publicităţii, vineri, precizări referitoare la declaraţiile mai multor lideri ai USL făcute în ultimele zile privind scrisoarea preşedintelui Traian Băsescu prin care i-a cerut premierului Victor Ponta să transmită, până la data depunerii jurământului de învestitură a lui Puiu Haşotti în funcţia de ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, o declaraţie pe propria răspundere a ministrului desemnat care să ateste că teza sa de doctorat şi celelalte opere ştiinţifice nu constituie plagiat.
Oprea menţionează că dreptul preşedintelui de a verifica corespunderea candidatului cu funcţia de ministru are ca temei legal Decizia 356 din 2007 a Curţii Constituţionale a României.
Administraţia prezidenţială aminteşte că respectiva decizie prevede următoarele: “Aceste audieri privesc corespunderea pentru funcţie a candidaţilor propuşi de primul-ministru privitor la pregătirea generală, pregătirea în specialitatea domeniului, experienţa în materie, instruirea şi aptitudinile pentru funcţia în domeniu, reputaţia neştirbită şi moralitatea, condiţii necesare şi indispensabile funcţiei de ministru. (…) Procedurile realizate de comisiile permanente parlamentare privind corespunderea candidatului pentru funcţia propusă, în cazurile alin. (1) şi (3) trebuie avute în vedere de Preşedintele României în cazul remanierii guvernamentale prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi Art. 85 şi pe aceste temeiuri Preşedintele României are îndreptăţirea de a verifica corespunderea candidatului pentru funcţia propusă, în raport de aceleaşi condiţionări-criterii menţionate anterior, şi poate solicita motivat o altă propunere din partea primului-ministru”.
Decizia 356/2007 a fost luată după ce premierul de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, a solicitat Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între preşedintele României şi Guvern şi să intervină în baza competenţelor sale de înaltă autoritate publică pentru a repune în legalitate constituţională raporturile dintre Preşedinte şi Guvern în această problemă.
Tăriceanu se adresase Curţii Constituţionale după ce Băsescu l-a revocat din funcţie de ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu, dar a refuzat să îl numească în locul acestuia pe Adrian Cioroianu, propus de premier.
Concret, în 13 martie, Tăriceanu a sesizat Curtea Constituţională privind refuzul lui Băsescu de a emite decretul prin care ia act de demisia ministrului de Externe şi de a constata vacantarea acestei funcţii, în baza solicitării premierului transmise în 19 februarie. Prin aceeaşi solicitare, premierul propunea preşedintelui numirea lui Adrian Cioroianu în funcţia de ministru al Afacerilor Externe, în conformitate dispoziţiile articolului 10 din Legea nr. 90/2001 cu completările şi modificările ulterioare.
“În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.85 alin.(2) din Constituţie, Preşedintele României nu are un drept de veto, dar poate cere primului-ministru să renunţe la propunerea făcută, atunci când constată că persoana propusă nu îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei de membru al Guvernului”, se preciza în Decizia 356/2007.
În 2008, Curtea Constituţională s-a pronunţat în cazul refuzului preşedintelui Băsescu de a o numi pe Norica Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei în Cabinetul Tăriceanu. După demisia lui Tudor Chiuariu din funcţia de ministru al Justiţiei, Norica Nicolai a fost nominalizată de PNL pentru preluarea acestui portofoliu, însă preşedintele Traian Băsescu a refuzat numirea sa. În cele din urmă, premierul Tăriceanu l-a nominalizat pe Cătălin Predoiu, după ce Curtea Constituţională a decis că preşedintele Băsescu “poate refuza, o singură dată, motivat”, propunerea primului-ministru de numire a unei persoane în funcţia vacantă de ministru.
Curtea preciza atunci că articolul 85 alin. 2 din Constituţie prevede că şeful statului revocă şi numeşte, la propunere premierului, pe unii membri ai Guvernului, interpretarea ad-litteram fiind că “în acest caz preşedintele nu execută o hotărâre a Parlamentului, ci se află în situaţia de a decide el însuşi, la propunerea primului-ministru”.
“Actul de decizie, în această fază, fiind prin definiţie un act de voinţă, este evident că preşedintele are libertatea de a primi propunerea primului-ministru sau de a-i cere să facă altă propunere”, spune Curtea.
