Multi dintre noi vorbim atat de mult incat nu spunem un cuvant, dar suflam in vant. Dar nu e vorba de vantul care face sa freamate holdele, frunzele copacilor sau adierea zefirului. Nu, nu e vorba de asa ceva. E vorba e o comparatie cu "vanturi" pe care poate o veti socoti vulgara si care nu-mi apartine, prin urmare nu ma invinuiti pe mine, ci pe Seneca. De fapt, nu-l invinuiti nici pe filosoful stoic fiindca si el reproduce o vorba de duh a unui confrate intru filosofie. Cititi si sa nu va scarbiti, mai degraba zambiti sau chiar radeti. Iata aceasta comparatie pentru vorbele prostilor: " Bine zice Demetrius al nostru (filosof cinic din secolul I dupa Hristos) ca vorbele prostilor au aceeasi valoare ca si vanturile din burta omului". (din Scrisori catre Luciliu) Da, eu i-as completa pe cei doi filosofi, daca-mi poate fi ingaduit, spunand ca vorbele prostilor nu au numai aceeasi valoare, suflare ca vanturile din burtile noastre, ci au si acelasi miros: barfeli, calomnii, prostii, pizma… atat de urat mirositoare cand vorbesc despre cei care se afla cu mult deasupra lor. Comparatia este foarte potrivita cu vorbirea celor cu mintea uscata si castrati de spirit (dupa o expresie a lui Nietzsche).
