Acum doi ani Pr. Prof. Mircea Păcurariu din Sibiu avea amabilitatea să-mi împărtăşească câteva cuvinte despre un proiect foarte important: PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) l-a chemat să coordoneze un colectiv de specialişti care să alcătuiască „Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti”. Membru corespondent al Academiei Române, Mircea Păcurariu îmi zicea atunci că ar fi fost o premieră pentru BOR, singurele ţări ortodoxe care mai au astfel de enciclopedii fiind Grecia şi Rusia (aici fiind în curs de editare o ediţie în 25 de volume la care strălucitul istoric şi teolog român este colaborator).
„Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti” a apărut anul acesta la Editura Institutului biblic şi de misiune al BOR şi este o lucrare masivă (770 de pagini, format A4), un instrument de lucru sine qua non. Temele importante ale enciclopediei sunt legate în primul rând de marile figuri ale istoriei BOR: sfinţi daco-români şi români, sfinţi ale căror moaşte se găsesc în ţară, duhovnici, teologi, zugravi de biserici şi pictori bisericeşti, dirijori de coruri bisericeşti, compozitori de muzică bisericească, cărturari cu preocupări teologice.
Mai sunt cuprinse monumentele istorice bisericeşti din ţară, mânăstiri, schituri sau bisericile ridicate de domni români, de mari boieri. Nu sunt uitate – ceea ce mi se pare remarcabil – marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti din diaspora, nici mănăstirile la care domnii români au contribuit masiv şi, adesea, decisiv, cu ajutoare. „Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti” este o lucrare monumentală la fel de importantă precum zidirea unei catedrale.
