Ne aflam tot in luna nasterii lui Eminescu si avem surpriza sa descoperim ca nu toti tinerii din ziua de astazi il trateaza pe Mihai Eminescu cu dispret si suficienta. Din fericire mai sunt exceptii, cei care-l iubesc pe poetul national si nu-l considera "cadavrul din dulap" sau "mortul din debara" al culturii romane, de care trebuie sa ne descotorosim cat mai repede findca deja pute si le muta nasucurile din loc tinerilor prea sclifositi. Am in vedere o recenta aparitie editoriala la editura Vremea a unei tinere nascuta in 1986, Miruna Lepus, carte intitulata "Despre Eminescu si ce am invatat descoperindu-l"… Ea spune de la bun inceput: "Un poet national nu poate fi maret numai intr-o parte a operei sale, cea care convine, el e maret in tot ce a scris…" Nu este aceasta o afirmatie riscanta? Ba bine ca nu.
Autoarea insa nu are ce pierde sau nici nu se gandeste ca ar putea sa piarda ceva, cu alte cuvinte inca nu s-a stricat ca sa-si faca tot felul de calcule pentru a nu supara pe x sau pe y. Are puritate, candoare, forta, calitati rarisime in ziua de azi. Se si hazardeaza, dar de ce nu ar face-o la asa o varsta frumoasa? Cartea ei poate fi privita si ca un simbol al celor care mai vor sa inoate impotriva curentului. si reusesc. Este o carte argument pentru o generatie care nu a capotat integral, care nu vrea sa fie in totalitate cool, care mai numara in randurile sale exceptii fericite, deasupra curentului depersonalizant. De fapt, ce vrea cartea de fata? Nimic altceva decat o privire nefragmentata si deci necenzurata asupra personalitatii eminesciene. Poetul nu a fost doar poet, desi noi acum asa il vedem – cei care il mai apreciem – , ci un ganditor profund, un om cu vaste preocupari in domenii dificile precum economia politica, sociologia, ca sa nu mai vorbim de filosofie.
Nu e drept sa-l desparti pe Eminescu de clocotul sau nationalist, de indarjirea sa conservatoare, de tot ce a facut prin scris in favoarea unei Romanii traditionale, care nu se lasa corupta, sedusa, fermecata de spiridusii modernizarii. Asa cum si autoarea noastra – si mai sunt si altii ca ea – nu raspunde prezent solicitarilor pe care actualul spirit anti-spirit al vremurilor le face. Intr-o asemenea lumina se cuvine sa vedem incercarea tinerei. Nu e vorba de lauda aici, fiindca ea nici nu are nevoie de asa ceva. Impresia noastra este aceea ca nu a intocmit acest studiu pentru a primi lauri, premii, pentru a fi rasfatata de unul sau de altul.
Poate ea ar dori sa fie aprig urecheata pentru curajul de care a facut dovada. Desigur, luand cartea la bani marunti descoperi anumite observatii care nu-si au locul. Aceasta inseamna ca ar fi trebuit sa functioneze un discernamant mai sever.Iar regina Marii Britanii pana la 1900 a fost Victoria si nu Elisabeta…Dar nu cautam nod in papura, dimpotriva. Apreciem gestul, intentia, alonja unui spirit tanar. De asemenea eminescologi avem nevoie…
