Diversiunea, ca actiune de abatere a atentiei oamenilor de la problemele reale si importante, spre subiecte neesentiale sau afirmatii mincinoase, nu reprezinta o noutate in viata social-politica a tarii noastre. Intr-adevar, daca ne gandim doar la a doua jumatate a secolului trecut, tot ce a insemnat regimul comunist a reprezentat o mizerabila diversiune menita sa tulbure mintile oamenilor, cu ajutorul unor lozinci mincinoase dar atragatoare despre "construirea socialismului".
Revolutia din decembrie 1989, precum si anii care au urmat, nu au pus capat diversiunilor ci, in mod paradoxal, ele s-au inmultit, astfel ca astazi traim in Romania in conditii de quasi-permanenta diversiune.
Diversiuni postdecembriste
Imediat dupa fuga lui Ceausescu cu elicopterul (22 Decembrie 1989, ora 12,00), in timp ce sute de mii de oameni exultau de bucurie pe strazile Bucurestiului, iar armata trecuse de partea revolutionarilor, in mai multe locuri din capitala a inceput sa se traga. Complotistii care au deturnat Revolutia, in frunte cu Ion Iliescu, au creat deliberat panica in populatie, declarand la televiziune ca "teroristii trag din toate pozitiile". In zilele urmatoare s-a tras din plin si, dupa cum se stie, au fost ucisi mai mult de o mie de oameni nevinovati. Paradoxal insa, nimeni nu a tras spre balconul CC, unde s-au aflat, in mai multe randuri, mai toti liderii FSN proaspat format. La un moment dat, Ion Caramitru, aflat in balcon, s-a adresat prin portavoce unor interlocutori nevazuti, strigand: "Nu mai trageti!".
Cine erau cei pe care Ion Caramitru voia sa-i opreasca a trage: inamici sau prieteni ai F.S.N.-ului? Unor inamici, degeaba li s-ar fi spus sa nu traga, ei ar fi continuat sa o faca, secerandu-i pe cei din balconul CC. S-ar parea deci, ca nu era vorba de inamici ai F.S.N.-ului – teroristi cum sustinea Ion Iliescu ci, mai degraba, de colaboratori sau subordonati ai complotistilor. Daca e asa, se naste o intrebare: de ce acestia au tolerat sau chiar au ordonat sa se traga? Raspunsul se impune: fiindca aveau nevoie de o diversiune! Sute de mii de oameni erau in acele zile fierbinti in strada, se organizau din ce in ce mai radicalizati si cereau imperios: "fara comunisti!". Exista "pericolul" ca imensa miscare populara la care se raliase si o parte din armata sa-i alunge pe cei care se erijau in lideri ai revolutionarilor si care erau de fapt, aproape fara exceptie, fosti nomenclaturisti, activisti de partid de diverse ranguri, generali MFA si de securitate care colaborasera pana la scara elicopterului cu Ceausescu, iar unii ucisesera manifestanti la Timisoara.
Si atunci, capeteniile FSN au ordonat sa se traga. Oribila crima impotriva natiunii noastre, pe care o comiteau in decembrie ‘89 complotistii era o prelungire a multor altor ticalosii facute de ei in timpul dictaturii comuniste in calitate de inalti demnitari sau complici ai acestora.
Diversiunea de atunci este reactivata acum prin lansarea teoriei "zecilor de mii de turisti straini" aflati in decembrie ‘89 pe teritoriul tarii noastre si care ar fi fost cei care au aprins scanteia revolutiei. Absurditatea acestei teorii, sustinuta de unii participanti sau comentatori ai evenimentelor de atunci (Petre Roman, Sergiu Nicolaescu, Alex Mihai Stoenescu si altii) este absolut evidenta. Era oare posibil ca sefii securitatii si ai partidului in frunte cu Ceausescu insusi sa nu fi aflat de prezenta turistilor? Evident ca nu, iar toata "teoria" cu turistii straini este o imensa minciuna cu scop diversionist, pentru a genera opinia ca securitatea, impreuna cu complotistii pregateau inlaturarea lui Ceausescu.
Un ziar strain a caracterizat diversiunile privind evenimentele din decembrie ’89 cu urmatoarele cuvinte: "o minciuna mare cat secolul". O alta diversiune lansata de cei care au confiscat Revolutia si puterea in decembrie ‘89 a fost cea privind "venirea mosierilor condusi de Corneliu Coposu, care vor sa ne vanda tara". Marele om politic Corneliu Coposu n-avea de unde veni, el s-a aflat in tara tot timpul, inclusiv in cei 16 ani grei de puscarie pe care i-a facut (Silviu Brucan, "lider revolutionar" la procesul din 1947 al lui Iuliu Maniu a cerut pedeapsa cu moartea pentru presedintele PNT si colaboratorii sai apropiati). In 1989, oamenii nu stiau insa cine este Corneliu Coposu, iar la chemarea lui Iliescu, Brucan si Roman (fiul lui Valter Roman – unul dintre politrucii comunisti, veniti in august 1944 cu tancurile sovietice, sa comunizeze Romania), ieseau in strada si strigau: "nu avem os de ros pentru Copos". Diversiunea diversiunilor, totul e diversiune la comunisti….
In iunie 1990, Ion Iliescu (fost membru al comitetului executiv al PCR, promovat de Ceausescu) a justificat chemarea minerilor pentru a teroriza populatia Bucurestiului si a inabusi marea manifestatie anticomunista din Piata Universitatii, sustinand ca a facut-o pentru a impiedica "o lovitura de stat legionara care era iminenta". Alta minciuna diversionista menita sa diminueze dezaprobarea internationala fata de actiunile teroriste ale lui Iliescu.
"Pe vremea comunistilor era mai bine" afirma unii dintre compatriotii nostri, "aveam serviciu asigurat", "primeam casa de la stat", "scoala era scoala" etc. Oare ei uita ca salariile derizorii pe care le primeau nu le permiteau sa cumpere nici alimentele strict necesare, fiindca penuria era totala? Ca in blocurile mizerabile unde locuiau, temperatura interioara in timpul iernii cobora adesea sub 7 – 8 grade? Ca uneori n-aveau apa calda si nici lumina electrica? Ca taranii colectivisti din multe zone ale tarii trebuiau sa fure de pe camp cartofi si porumb ca sa aiba ce manca?
Ca sute de mii de oameni au zacut si / sau au murit in puscarii, nevinovati? Ca, in ultimii ani inainte de 1989, televiziunea emitea doua ore pe zi, din care o ora era consacrata "marelui conducator Nicolae Ceausescu" si "savantei de renume mondial Elena Ceausescu?". Ca zeci de mii de femei au platit cu viata sau au fost condamnate penal fiindca au incalcat draconica legislatie privind cresterea natalitatii?. Ca numeroase cartiere din Capitala, zeci de biserici si sute de sate au fost demolate conform "sistematizarii" initiate de dictator?. S-ar putea continua lista suferintelor pe care le-au indurat in timpul regimului comunist cei mai multi dintre compatriotii nostri, exceptati fiind desigur nomenclaturistii, securistii si activistii de partid care o duceau bine. De ce exista, totusi, oameni care nu au facut parte din categoriile avantajate si care regreta comunismul? Fiindca ei sunt victime ale unor ticaloase diversiuni despre care vom arata de cine si in ce scop sunt lansate.
Readucerea in memoria opiniei publice a figurii Maresalului Ion Antonescu si proslavirea lui reprezinta o alta diversiune, avand ca principal autor Partidul Romania Mare. Naucitor este faptul ca dupa ce seful securitatii ceausiste, Iulian Vlad, a fost eliberat din (prea) scurta detentie de dupa 1990, un ziar apropiat de "Romania Mare" a publicat doua mari fotografii alaturate, una a lui Ion Antonescu, alta a lui Iulian Vlad, sub cea de-a doua fiind scris cu litere mari: "bun venit acasa, generale!". Incercarea de a apropia figura lui Ion Antonescu care, ce e drept, a fost un aspru dictator, dar care era un militar de elita care a murit sfidand plutonul de executie comunist, cu cea a sefului odioasei organizatii de represiune impotriva poporului roman, care era securitatea ceausista, demonstreaza la ce forme de absurditate poate ajunge propaganda diversionista.
Actiunea "anti-Basescu" reprezinta probabil cea mai diabolica diversiune intreprinsa dupa Revolutie. Cariera politica a lui Traian Basescu a semanat, la inceput, cu cea a altor politicieni post-decembristi, distingandu-se de acestia prin abilitatea cu care a devenit presedinte al PD (detronandu-l pe Petre Roman), apoi primar general al Capitalei, iar in decembrie 2004, presedinte al Romaniei. Momentul care a marcat decisiv destinul politic al lui Basescu a fost condamnarea comunismului in Parlament, la 18 Decembrie 2006. Avand la baza declaratiei sale un volum de cateva mii de pagini privind regimul comunist, elaborat de un grup numeros de specialisti condus de Vladimir Tismaneanu, in discursul sau istoric, el a calificat comunismul drept "ilegitim si criminal". Reactia parlamentarilor, exceptandu-i pe cei din PDL care au aplaudat, a fost ostila, cel mai violent manifestandu-se Corneliu Vadim Tudor impreuna cu complicii sai din PRM.
Din acest moment a inceput razboiul anti-Basescu, declarat de parlamentarii PSD, PRM, PC, la care, in mod nefiresc, s-au alaturat si cei din PNL. 322 de parlamentari din partidele anti-Basescu au demarat actiunea de suspendare a presedintelui, urmata, conform prevederilor constitutionale, de Referendumul din 19 Mai 2007, prin care electoratul s-a pronuntat in privinta suspendarii (in caz de aprobare, Traian Basescu ar fi fost demis). Referendumul a reprezentat o victorie importanta a presedintelui, 74 la suta din cei care s-au prezentat la vot pronuntandu-se impotriva demiterii sale. "Cei 322" n-au tinut cont de mesajul prin care electoratul dezaproba actiunea lor si nu si-au prezentat demisia de onoare. Dupa referendum, partidele anti – Basescu s-au coalizat intr-o actiune de blocare a oricarei initiative a presedintelui, concentrandu-si toate fortele spre inlaturarea lui la alegerile prezidentiale din 22 Noiembrie / 6 Decembrie 2009.
Desi controlau aproape in intregime mijloacele de informare in masa, aliatii anti-Basescu au suferit o mare infrangere, inamicul lor fiind, dupa cum se stie, reales. Diversiunea anti – Basescu continua, facand dificila guvernarea tarii in conditiile crizei economice.
Dintre numeroasele diversiuni post-decembriste, voi mai aminti doar una, foarte recenta: Diversiunea "Urania". In emisiunea sa din 31 Decembrie 2009, Urania s-a lansat intr-o teorie privind destinul natiunilor din perspectiva astrologiei. Astfel, am aflat cu stupoare ca marea criza din America a anilor 1929 – 1933 a fost eradicata de presedintele Hoover care, bine sfatuit de de astrologi, a vandut aur din SUA in Europa. stiind, ca toata lumea, ca iesirea din marea criza din SUA a fost opera presedintelui Roosevelt cu al sau celebru "New Deal", am ramas uluit ce valente poate avea astrologia diversionista in rescrierea istoriei. Uluiala mea a atins cote maxime cand Urania, luand un aer de mare analista, ne-a spus ca Romania pierde mult de pe urma aderarii la UE, iar viitorul nostru nu poate fi fericit decat daca vom colabora strans cu tarile din Orientul Mijlociu si cu China.
Fara comentarii …
Cine sunt autorii diversiunilor si in ce scop le lanseaza? Evident, nu toate diversiunile post-decembriste au aceiasi autori. O analiza a obiectivelor diversiunilor ne arata insa ca ele au numeroase elemente comune care se pot sintetiza in intentia de a discredita si chiar impiedica tendintele de a orienta tara noastra spre occident. Ca e vorba de Ion Iliescu, de Vadim, de "cei 322", de alianta anti-Basescu din perioada 2007 – 2009 sau Urania din 2009, actiunile lor diversioniste sunt stravezii in tendinta lor anti-occidentala. Ce interese comune le determina antipatia fata de occidentalizarea Romaniei? Explicatia rezida in legaturile lor cu grupuri de interese strans legate economic si politic de Moscova. Contactele lui Ion Iliescu cu Ambasada URSS, in timpul evenimentelor din decembrie 1989, contrabanda cu petrol in favoarea dictatorului sarb Milosevici – aliatul Rusiei, vanzarea Petrom catre o firma din Kazahstan – operatiune efectuata de Dinu Patriciu, vizitele lui Geoana si Guse la Moscova in perioada alegerilor prezidentiale, reprezinta doar cateva din argumentele care vin in sprijinul ideii de mai sus. Daca mai e nevoie de argumente …
Combaterea diversiunilor
Diversiunile reprezinta o forma de dictatura non violenta – axul principal al propagandei mincinoase atat de bine studiata de mari maestrii in materie – Dr. J. Goebbels si A. Jdanov. Cei vizati de operatiile diversioniste – marea masa a cetatenilor tarii risca sa devina victime ale acesteia fiindca, pe de-o parte nivelul cultural al populatiei este scazut si, pe de alta parte, nimeni nu intreprinde actiuni sistematice impotriva diversiunilor.
Cresterea nivelului cultural si de educatie civica reprezinta principalul mijloc de aparare a oamenilor fata de diversele forme ale diversiunilor. Cunoasterea istoriei recente precum si a legilor gandirii logice sunt absolut necesare pentru ca cetatenii tarii sa nu devina victime ale diversiunilor.
Pe de alta parte, presa, formatorii de opinii si reprezentantii societatii civile au datoria sa demaste diversiunile pentru a apara populatia de fenomenul spalarii creierului. Din pacate, la noi in tara multi dintre cei care trebuie sa intreprinda protejarea concetatenilor de efectele diversiunilor participa ei insisi – constient sau nu – la actiuni diversioniste. Linsajul mediatic la care a fost supus Basescu in timpul campaniei electorale nu ar fi fost posibil fara participarea multor reprezentanti ai presei si ai societatii civile.
***
Diversiunile reprezinta un atac asupra democratiei iar practicarea lor ar trebui incriminata de legile penale. Se naste insa intrebarea: cine apreciaza ca o anumita actiune este diversionista ? Ar trebui sa o faca justitia dar este ea pregatita pentru a realiza cu bine o asemenea misiune? Apararea adevarului si deci si combaterea diversiunilor este o datorie sfanta pe care, daca institutiile statului n-au reusit sa o impuna in cei 20 de ani de dupa Revolutie, ne mai raman sperante in Biserica si scoala. si, in inteligenta nativa a romanului care in momente importante si /sau grave stiu sa deosebeasca graul de neghina. Asa cum au facut-o la Referendumul pentru demiterea lui Basescu si la realegerea sa in decembrie 2009.
