Sarbatoarea Lupilor arata ca exista si un Sf. Petru de iarna
In fiecare an, la 29 iunie, crestinii ii praznuiesc pe unii dintre cei mai mari, mai cunoscuti si mai venerati dintre sfintii lor, anume pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Amandoi au propovaduit Evanghelia cu mult zel. Crestinii in general si ortodocsii in special ii socotesc "intaistatatori" intre apostoli. Viata si activitatea lor misionara, ca si minunile savarsite de ei, sunt descrise in parte in Noul Testament, Faptele Apostolilor. De asemenea, intreaga straduinta a Sfantului Apostol Pavel reiese din cele 14 epistole scrise de el catre Bisericile locale infiintate de el.
Conform traditiei, amandoi au murit ca martiri in anul 67. Apostolul Petru a fost rastignit cu capul in jos la Roma, iar Apostolul Pavel a suferit moartea prin decapitare. De aceea au sarbatoarea comuna la 29 iunie. Biserica Ortodoxa a instituit in intampinarea acestei importante sarbatori un post de mai multe zile.
In datinile populare romanesti Sfintii Petru si Pavel stau in Luna: primul de-a dreapta, al doilea de-a stanga. San-Petru este detinatorul cheilor de la poarta si de la incaperile Raiului, precum si mana dreapta a lui Dumnezeu. Petru este si cel care stapaneste piatra, grindina si este patronul plugarilor. Sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel se tine vreme de trei zile. San-Petru stapaneste caldura si ploaia; gerul nu-l sloboade el, ci Dumnezeu. O legenda spune ca odata, pe cand sfintii se aflau pe pamant, au intrat intr-o crasma. Au gasit acolo o sumedenie de oameni, in toiul unei petreceri, si s-au alaturat si ei jocului. Dupa ce au obosit, si-au dat seama ca nu le-a priit si, pentru a-i pedepsi pe oameni, au hotarat ca de ziua lor sa se posteasca.
Popular, sarbatoarea se numeste San-Petru de Vara si marcheaza miezul verii agrare si rastimpul secerisului. Ajunul San-Petrului este inchinat duhurilor vazduhului, care pana in aceasta zi continua sa-si faca de cap, imbolnavindu-i pe cei ce dorm afara, in locuri neingaduite, si nu sunt aparati cu pelin sau usturoi.
In universul sacru romanesc San-Petru de Vara e despartit de fratele sau, San-Petru de Iarna, stapan al lupilor, de aproape o jumatate de an. In legendele populare, San-Petru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate cereasca. Se spune ca demult-demult, pe cand oamenii erau foarte credinciosi, San-Petru de Vara umbla pe pamant, singur sau insotindu-L pe Dumnezeu. Deseori, Dumnezeu Se sfatuia cu el la luarea unor hotarari. In unele povestiri si snoave populare San-Petru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti, lucreaza pamantul, creste vite si, mai ales, pescuieste.
La San-Petru de Vara apar licuricii. Ei sunt de fapt scanteile cazute pe pamant, dupa ce sfantul plesneste din biciul sau. San-Petru trimite licuricii pentru a-i indruma pe cei rataciti prin padure. In aceasta zi, zisa si Mosii de San-Petru, se fac pomeni pentru cei morti. Oamenii tin ziua de San-Petru si pentru a tine lupii departe de vite, caci sfantul este patronul lupilor. De altfel, acestei zile i se mai spune si Sarbatoarea Lupilor.
Fiind mai mare peste incaperile Raiului, San-Petru imparte hrana animalelor salbatice, indeosebi lupilor, fierbe grindina pentru a o marunti prin topire si a deveni mai putin primejdioasa. Se mai spune ca atunci cand oamenii nesocotesc puterea cereasca, San-Petru cheama balaurii si cu ei se ajuta la batutul lumii cu piatra; balaurii o maruntesc, iar el o da, adica face sa ploua cu piatra. La marile sarbatori calendaristice, cum ar fi Craciunul, Anul Nou, Boboteaza, Macinicii, Sangeorz, Sanziene, San-Petru poate fi zarit de pamanteni la miezul noptii, cand se deschide pentru o singura clipa Cerul, stand la masa imparateasca in dreapta lui Dumnezeu.
Cum observa si cunoscutul cercetator al folclorului, prof. Ion Ghinoiu, cei doi sfinti crestini, Petru si Pavel, se transforma intr-unul pagan, San-Petru de Vara, preluand data de 29 iunie si numele Sfantului Apostol Petru din calendarul crestin. De altfel, stramosii nostri pre-crestini aveau o divinitate omonima, dovada localitatile dacice Petrae si Petro-dava precum si inscriptia Petre de pe un vas de cult, de asemenea dacic.
La 29 iunie inceteaza de a mai canta privighetoarea si cucul. Tot de la aceasta data, cucul se preface in soim, redevenind cuc la Buna Vestire. Poporul explica astfel de ce, de la San-Petru de Vara, nu mai canta cucul: "Un singur nas a avut cucul, si ala o fost Sampietru. Dar cum o fost el cucul p-atunci, s-a apucat de-a furat caii lui nasu-sau. Nasu-sau alearga mereu dupa ei, doar, doar o pune mana pe ei. Atat de mare frica ce are cucul, ca, de vede licuricii noaptea, fuge si de ei, caci i se pare ca vine nasu-su cu potera dupa el. Asa o duce el, pana mai e o saptamana pana-n Sampietru, tot cantand, cand tace. Tace ca s-apropie Sampietru si i-e frica ca-l aude. De la Sampietru-nainte cucul iar nu mai canta, de frica nasu-sau".
San-Petru este cel mai cunoscut sfant din calendarul popular. Importanta acestei sarbatori se vede si din postul care o precede, Postul lui San-Petru, care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Santamariei, nu are un numar stabil de zile. Local, San-Petru de Vara este vestit de anumite fapte ceresti si pamantene: rasaritul constelatiei Gainusei, aparitia licuricilor, amutitul cucului s.a.
Tot profesorul Ion Ghinoiu citeaza "un joc ritual care se desfasura la Solstitiul de Vara, mai precis la San-Petru, atestat si la macedo-romani. Acesta se numea Jocul Sclavilor si era executat numai de tineri de la 14 ani in sus. Desi la prima vedere jocul pare a avea ca tema incercarea puterilor, el are semnificatii stravechi care se leaga de ritualul calendarului, de implinirea si victoria fortelor naturii la Solstitiul de Vara. Este interesant ca unele jocuri ale tinerilor din tinuturile pericarpatice pastreaza elemente din Jocul Sclavilor".
La Mosii de San-Petru se dau de pomana colaci, lumanari, mere dulci sau acre. Nu e ingaduit nici unei femei sa manance mere pana in aceasta zi, fiindca altfel ii supara pe morti. Dupa San-Petru de Vara, femeile tinere pot manca mere, cele batrane trebuind sa astepte pana la Sfantul Ilie. In aceasta zi se duc la biserica mere, zarzare, coliva, iar cine are aduce si putina miere in faguri. La San-Petru de Vara se taie un pui de gaina si omul, lepadandu-l, zice: "Sa fie pentru paguba!" Din aceasta zi e ingaduit sa se bata merele si alte fructe; daca se bat mai devreme, le bate grindina. Daca va tuna ori va fulgera in aceasta zi, nucile si alunele nu vor avea miez sau vor fi viermanoase. Incepe secerisul.
La 30 iunie romanii ii mai dedica o zi San-Petrului, careia ii spun Stoborul Sampetrului sau Pietrele lui Solomon. O traditie mai ciudata spune ca "Pietrele lui Sampetru este fratele lui Sfantul Petru, pentru ca atunci fierbe piatra in apa. Atunci fierbe apa".
In "Calendarele poporului roman", Editura Paideia, 2001, cercetatoarea Antoaneta Olteanu adauga la Stoborul Sampetrului urmatoarele: "Se tine pentru paza de lupi si de pagube. Se tem de trasnete in vite, oameni, case. Se tine pentru a fi feriti de piatra in timpul verii sau ca sa nu dea ploi mari cu vijelii. Se tine ca sa nu-i ia apa cand trec prin garla".
In legatura cu lupii circula mai multe legende. Una dintre ele este aceasta: Se povesteste ca in vremea de demult Sfantul Petru era pescar. El se mai ocupa, impreuna cu Sfantul Andrei, cu cresterea oilor. Auzind ei de minunile Mantuitorului, au parasit atat pescuitul cat si oile si au intrat in randurile ucenicilor Lui; oile le-au lasat in paza cainilor. Mai tarziu, alti pastori, alungand cainii in pustie, au pus stapanire pe oile lor. Cainii Sfintilor Petre si Andrei, vazandu-se prigoniti, au inceput sa dea navala asupra oilor, mancand si omorand din ele cat puteau, pana cand sareau ciobanii cu cainii lor. si, in felul acesta, s-au salbaticit si s-au inrait cainii lui San-Petru devenind lupi. Sfantul Petru, dupa moarte, ajungand la cer si aducandu-si aminte de cainii lui, le trimitea la vreme de nevoie mana din cer, ca sa li se mai astampere foamea. Iar Sfantul Andrei ii cheama in fiecare an, in noaptea de 30 brumar, cand se serbeaza ziua lui, si-i binecuvanteaza ca sa se praseasca. Tot atunci se spune ca ei capata dezlegare dupa prada. La fel face si Sfantul Petru cand se serbeaza San-Petru de Iarna, la mijlocul lunii ianuarie.
