Adesea, plecam dimineata de acasa, la munca, cu griji multe, de toate felurile. Putini dintre noi plecam inviorati, voiosi, plini de credinta ca in lucrul zilei implinim un rost care sa dea vietii noastre un sens superior, o implinire, o incununare si sa putem infrunta orice furtuna.
Ei bine, luati aminte la o poezie scurta, doar de doua strofe, a lui Arghezi si, daca vreti, daca puteti, scrieti aceste versuri pe usa de la intrare: Cand pleci, sa te-nsoteasca piaza buna,/Ca un inel sticlind in dreapta ta./Nu sovai, nu te-ndoi, nu te-ntrista./Purcede drept si biruie-n furtuna.
Da, asa sa plecam dimineata de acasa, cu aceasta incredere: sa ne-nsoteasca piaza buna, sa nu mergem cu pasi scartaiti si sa biruim, prin munca zilei, piedicile ce se vor ivi in calea noastra. Aceasta strofa sa o scriem pe partea din interiorul usii. Pe partea de dinafara a usii sa scriem aceste versuri, pe care sa le citim cand ne intoarcem acasa, dupa truda si, uneori, necazurile zilei: Cand vii, paseste slobod, razi si canta./Necazul tau il uita-ntreg pe prag./Caci neamul trebuie sa-ti fie drag/Si casa ta sa-ti fie zilnic sfanta.
Si ma gandeam… Ba nu, ce rost ar avea sa scriu la ce ma gandeam eu, caci versurile sunt atat de limpezi si de potrivite. Stiu ca nu le veti scrie pe usa, dar macar tineti-le minte… Iar, cand veniti acasa, la cea de-a doua strofa adaugati si aceste cuvinte pline de intelepciune ale Evangheliei: Ajunge zilei grija ei. Adica puneti noaptea capul pe perna si odihniti-va in pace, nu lasati sa vi se involbureze gandurile pentru grija zilei de maine si a celor ce vin: Necazul tau il uita-ntreg pe prag.
Urarea mea din Sambata Pastelui: La noapte, cand veti veni de la biserica, nu aduceti lumina Invierii doar in flacara plapanda a lumanarii, ci si in sufletele voastre!