Saptamana de dupa Pasti este socotita Saptamana Luminata fiindca e toata scaldata in Lumina Invierii si prin aceasta cei putini, cativa adunati in jurul lui Isus in timpul vietii lui, au capatat certitudinea ca intr-adevar, asa cum fagaduise, Domnul a invins moartea. Asa cum spune Andrei Scrima, ziua Invierii nu mai e prima zi a sapatamanii, ci Una, Unica. Ei ii corespunde la sfarsit Ziua a Opta, zi ce nu-si gaseste loc in calendar (nu se confunda cu prima zi a saptamanii urmatoare), nu mai apartine pamantului si creste in cer. Atunci apostolul Toma care initial declarase ca nu va crede in Inviere pana nu va vedea semnele cuielor in mainile lui, ajunge sa creada si poate sa spuna cu toata credinta Hristos a inviat…
Ne intrebam atunci cum a evoluat aceasta formula in timp. La inceput asadar, fiind rostita doar de cei putini era un semn de recunoastere, rezervat cunoscatorilor, prin care acestia isi comunicau un mister cutremurator. Mai tarziu, dupa ce crestinismul a iesit din catacombe si a devenit religie oficiala, formula ca atare si-a pierdut caracterul secret initiatic si, ajungand pe buzele tuturor, a devenit un bun public. Totusi, a spune acum, cum spunem pana la Inaltare, "Hristos a inviat", nu este totuna cu a spune "buna ziua" sau "salutare" sau chiar "la multi ani". La Craciun nu spunem "Domnul s-a nascut" si sub urarea mai mult sau mai putin conventionala de "la multi ani" scapam de delicatetea unui asemenea enunt De Pasti insa formula de la inceputuri misterica, purtand toata greutatea actului ce a invins legile materiei nu mai poate fi evitata. Adresandu-se astfel oamenii imbraca un blazon de care putini sunt constienti.