Rommel a învăţat să lupte în România

„Vulpea deşertului” şi-a început cariera de ofiţer de front în România, în primul război mondial, în timpul luptelor de pe Valea Jiului.

Feldmareşalul ger­man Erwin Rommel este considerat un geniu militar care ar fi putut să schim­be soarta celui de-al doi­lea război mondial. Deşi este apreciat drept unul dintre cei mai ca­pa­bili conducători ai Wehr­macht-ului, armata ger­mană din pe­rioada celei de-a doua con­fla­graţii mon­diale, Erwin Rommel a câştigat o aură de erou mito­logic, ca ur­mare a implicării sale în aten­tatul cu bombă împotriva dic­ta­torului nazist Adolf Hitler. De altfel, în urma eşecului atenta­torilor, Erwin Rommel a fost nevoit să se sinucidă. Atentatul organizat împotriva lui Hitler a rămas în analele istorice sub denumirea de „Operaţiunea Valkiria”.

Constructor de planoare

Erwin Rommel s-a născut în Regatul Wurttemberg în anul 1892. Tatăl său era profesor la şcoala secundară protestantă, iar mama sa descindea dintr-o fa­milie nobiliară şi era fiica unui demnitar local. Viitorul feldma­reşal a mai avut doi fraţi şi o soră. La vârsta de 14 ani, Erwin ­Rommel a construit un planor, cu care a reuşit să zboare pe dis­tan­ţe scurte, iar membrii fa­miliei sale erau convinşi că va deveni in­giner. Spre dezamă­girea lor, în anul 1910, Erwin Rommel s-a înrolat în Regi­mentul 124 de cadeţi şi apoi a absolvit Şcoala de Ofiţeri din Danzig. În anul 1911, Rommel a terminat şcoala de ofiţeri. În anul 1912, el a devenit loco­tenent.

Pe front în România

În anul 1914, la izbucnirea pri­mului război mondial, Erwin Rommel a fost trimis să lupte ca ofiţer pe frontul din Franţa. Pen­tru că era considerat prea tânăr, Erwin Rommel nu a pri­mit funcţii de comandă. Abia după ce a primit botezul focului tânărul ofiţer a fost numit la comanda unei com­panii. Însă el s-a distins prin mai multe misiuni în care a dovedit curaj. În anul 1916, când România a intrat în război împotriva Pute­­ ri­lor Centrale, mai multe regi­mente, inclusiv Regi­men­tul 6 Wurttemberg, au fost dislocate de armata germană de pe fron­tul din Franţa pe cel din Transil­vania, unde românii câştigaseră pri­me­le bătălii împotriva aus­tro-ungarilor. În acelaşi regiment cu Ro­m­mel lupta viitorul feld­ma­reşal Friedrich von Paulus, cel care a condus, în cel de-al doi­lea răz­boi mondial, arma­tele germane şi române încer­cuite la Sta­lingrad. Pe frontul românesc, Erwin Ro­mmel şi-a demonstrat capa­ci­tatea militară în cursul lup­te­lor de pe Valea Jiului. Tânărul ofiţer a fost numit la comanda a şase companii de mitraliori, care au învins mai multe unităţi româ­neşti. Cu Erwin Rommel în pri­ma linie, ger­manii au străpuns frontul şi au invadat Regatul României.

Unitatea lui Rommel a luat parte la ocuparea Craiovei şi a Bucureştiului. Însă norocul avea să îl părăsească pe tânărul ofiţer în bătăliile din Moldova, din „triun­ghiul morţii”, Mără­şti-Mără­şeşti-Oituz. Armatele germane au fost înfrânte de armata română reorganizată. Însă, din cauza fugii de pe front a trupelor ruseşti, teoretic aliate cu cele româneşti, dar care erau bolşevizate, România a fost nevoită să încheie un armistiţiu cu Puterile Centrale şi să nego­cieze o pace dezas­truoasă, Pacea de la Buftea-Bucureşti. În acest context, regimentul lui Erwin Rommel a fost retras de pe fron­tul ro­mânesc şi trimis să lupte în Italia. Ofiţerul german s-a re­marcat prin acte de curaj în bătăliile de pe actualul teritoriu al Sloveniei şi a fost decorat de mai multe ori cu Crucea de Fier. În perioada interbelică, Erwin Rommel a activat ca instructor în mai multe şcoli de ofiţeri, inclusiv la celebrele şcoli din Dresda şi din Potsdam. După instaurarea regimului nazist, în anul 1933, Rommel a primit funcţia de coordonator al pre­gătirii militare pe care o urmau membrii organizaţiei de tineret a partidului nazist, Hitler­ju­gend.

Comandant al Academiei de Război din Wiener Neustadt

„În anul 1938, Rommel a de­venit colonel şi a fost numit coman­dant al Academiei de Răz­boi din Wiener Neustadt din Austria ocupată. Ulterior, el a fost numit comandant al batalio­nului care avea în grijă protecţia personală a lui Adolf Hitler. Tot el a orga­nizat parada din Berlin a tru­pe­lor germane, revenite în capitala Reich-ului după în­frân­gerea Poloniei”, spune istoricul Leonard Horvath. Însă celebritatea şi-a câştigat-o după ce a fost numit la comanda corpului expediţionar german din Africa, trimis de Adolf Hitler să le dea ajutor italienilor în bătălia cu englezii şi să cuce­rească Egiptul.  Erwin Rommel a câştigat mai multe bătălii, care i-au adus rangul de feldmareşal. Însă, în cele din urmă, el a fost înfrânt de britanici.  

S-a sinucis cu otravă

Germanii au părăsit Africa, iar Erwin Rommel s-a întors în Germania. Aici, pe data de 14 octombrie 1944, el a fost nevoit să se sinucidă, cu otravă, după ce Adolf Hitler a descoperit implicarea sa în atentatul cu bombă organizat împotriva sa de mai mulţi ofiţeri germani pe data de 20 iulie 1944. Martorii spun că fiola cu otravă i-a fost oferită de generalii Burgdorf şi Maisel.