Fiind din ce in ce mai mult preocupat in ultima vreme de Petru Dumitriu, am descoperit o marturisire a lui prin care voia sa justifice de ce a scris una din cele mai jenante carti ale literaturii romane dintotdeauna, este vorba de romanul Drum fara pulbere, in care facea elogiul Canalului si ii infiera pe sabotori. Distinsul prozator a spus ca a facut asa o mizerie deoarece acela era singurul mijloc de-a-l elibera pe tatal sau din inchisoare. Citind aceasta nu am putut sa nu ma gandesc imediat la o alta relatie, aceea din familia Steinhardt, dintre Oscar, tatal, si Nicu, fiul. Ce i-a spus tatal fiului in momentul in care acesta primise citatie la militie si era somat sa depuna marturie impotriva prietenilor sai. I-a spus Oscar Steinhardt: sa nu faci asa ceva, du-te mai bine la inchisoare cu constiinta curata. Asa vei avea zilele grele, dar noptile linistite, altfel zilele iti vor fi usoare, dar somnul nu se va mai lipi de tine. Iar viitorul monah si eminent carturar l-a ascultat. Astfel in ianuarie 1960 a intrat in puscarie. Petru Dumitriu s-a pus insa in locul tatalui sau socotind ca acela pentru a fi liber ii va cere un sacrificiu odios. Nu avem de unde sti daca Dumitriu senior i-ar fi putut cere asa ceva. Daca era un parinte bun nu si-ar fi lasat copilul sa se manjeasca intr-un asemenea chip, fie si cu pretul libertatii sale. Tare mi-e teama ca stralucitul scriitor a recurs la o asemenea stratagema doar ca sa-si linisteasca constiinta si nici vorba de vreun targ cu autoritatile criminale. Sacrificiul e valabil, dar pana la ce punct? Avem aici doua viziuni opuse. Cea care pledeaza in favoarea confortului si a sigurantei, cealalta care crede in taria morala mai presus de orice compromis.
Ce ar fi fost daca Oscar Steinhardt isi indemna fiul sa tradeze ca sa-i fie bine? S-ar mai fi convertit viitorul calugar? S-ar mai fi nascut formidabila legenda in jurul persoanei sale? Daca din puscarie Dumitriu tatal ar fi stiu ce vrea sa faca Petru probabil ca ar fi ales sa moara de o mie de ori decat sa-si lase fiul injosit in ochii posteritatii. Ironia face ca dupa ce a plecat in Occident si a vorbit la Europa libera, represaliile din tara au lovit napraznic. Parintii au fost iarasi inchisi, la fel, sora, fiica, foarte mica, a fost inchisa intr-o casa de copii. A mai fost inchis prietenul sau Ion Vinea, si de asemenea fosta sotie, mult mai in varsta decat el, Henriette Yvonne Stahl, a cunoscut recluziunea timp de un an. In nebunia care a urmat cei inchisi, ca sa-si recapete libertatea, au fost siliti sa faca declaratii compromitatoare.
Nu stim daca de acum incolo vom mai avea asemenea exemple tensionate intre tata si copil. Acum parintii sunt egoisti iar copiii derbedei. Unii se imbata, altii se drogheaza. Cand ajung in puscarie uita unii de altii si doar clipesc smecher reporterilor care-i filmeaza si fac din decaderea lor marfa. Marfa e legea si de aici incolo pleaca tot viitorul.
