Probabil ultimul best-seller al editurii Humanitas il reprezinta aceasta conferinta a profesorului Djuvara, Razboiul de 77 de ani si premizele hegemoniei americane, lucrare binevenita in contextul actual in care se vorbeste din ce in ce mai des de declinul Americii, dar si de providenta pogorata in lume prin Barack Obama. Cine va citi cartea va trece printr-un dus rece necesar si va fi lecuit de tot felul de iluzii deplasate. Analisti politici mai mult sau mai putin exaltati l-au luat in brate pe noul presedinte al SUA si spun ca este salvatorul lumii. Presa de peste Ocean vorbeste despre el ca despre alesul poporului, sintagma care noua ne zgaraie urat auzul fiindca stim cine mai era numit astfel. Ca sa radem putin observam asadar ca localitatea Scornicesti nu mai e situata la sud de muntii Carpati, ci undeva pe langa Ecuator.
Dar sa lasam accentele pamfletare si sa-l ascultam pe profesorul Djuvara : "Apar mai multe simptome care ar fi semnul ca hegemonia americana nu poate fi de lunga durata. Primul ar fi ca profilul etnic al populatiei Statelor Unite se schimba acum cu prea mare iuteala, ceea ce ar putea avea, cu vremea, consecinte importante. De cateva zeci de ani afluxul populatiilor sarace din America Centrala si de Sud e atat de mare, cu toate piedicile si zagazurile impuse, incat in mod fatal compozitia ansamblului populatiei tarii va arata curand foarte diferit. Proiectiuni statistice guvernamentale publicate in septembrie 2008 prevad ca americanii albi nu vor mai reprezenta majoritatea populatiei in anul 2042, ramanand doar 46 la suta ca rezultat al acestei imigratii masive si incontrolabile si de asemenea a natalitatii mai ridicate in sanul minoritatilor etnice.
Sa aiba aceasta perspectiva vreo consecinta politica?" O intrebare la care, fireste, e greu sa raspundem in afara lui Neagu Djuvara care putin mai incolo, in cadrul aceluiasi capitol, face alta observatie: "In faza descendenta puterea e din ce in ce mai mult in mainile perifericilor acelei societati…" Afirmatie care ne pune serios pe ganduri… Cu alte cuvinte in evolutia unei societati si a unei civilizatii exista un centru si o periferie. Demonstratia autorului are in vedere Roma antica, Franta, care in opinia domniei sale, e guvernata majoritar de meridionali de la a Treia Republica incoace, adica de la 1871. Dar sa vedem ce se intampla la americani. Istoricul vorbeste despre ceea ce reprezinta acei "fathers of revolution". "Unii s-au succedat la presedintie din tata in fiu sau de la unchi la nepot. Familii care se distinsesera in veacul al XVIII-lea ca Stevenson, Cabot Lodge, Roosevelt, Schuyler dadeau generatii de inalti demnitari.
Culmea o reprezinta cazul lui Franklin Roosevelt deoarece casatorit cu o vara nascuta tot Roosevelt perechea se inrudea cu 12 fosti presedinti ai SUA. Nici in statele de structura aristocratica din Europa apuseana n-am intalnit o selectie mai elitista, asa ca imaginea Statelor Unite ca democratie eminamente egalitara trebuie oarecum amendata. Kennedy irlandez si catolic e asadar primul periferic care ajunge sa ocupe in toamna lui 1960 una din primele magistraturi ale tarii. si nu e lasat sa-si ispraveasca mandatul. Dar cum se intampla adesea in istorie crima nu-si atinge telul, ci are efect de bumerang. Asasinarea lui Kennedy va starni din patru in patru ani la fiecare noua alegere prezidentiala, tot mai multe candidaturi periferice. Muskie era polonez, Dukakis grec, Kissinger, influentul ministru de externe sub doi presedinti, evreu nascut in Germania, negrul Collin Powell ajunge si el Secretary of State si chiar e nominalizat la candidatura prezidentiala.
In fine, campania electorala pentru alegerile din noiembrie 2008 il aduce in prin esichier al notorietatii pe metisul Barack Obama, desemnat candidat la presedintie de Partidul Democrat…"
Cand scria aceste randuri distinsul istoric nu avea de unde sa stie ca Obama chiar va castiga alegerile. De aceea continua: "Indiferent daca va trece sau nu e de acum extraordinar de semnificativ ca la 45 de ani dupa asasinarea primului presedinte periferic, Kennedy, candidatul unei jumatati din electoratul american, sa fie si mai periferic… Accederea perifericilor nu e o cauza de decadenta, ci doar un simptom al inceputului de decadenta, trebuie sa-l privim ca pe un barometru al schimbarii si deci in cazul prezent ca pe un semn probabil de durata mai scurta a hegemoniei americane, care totusi nu cred sa fie pusa in primejdie de actualele rabufniri belicoase si santaje ale Rusiei intemeiate pe detinerea unor imense resurse de energie. Ele nu vor schimba cu nimic echilibrul puterilor pe planeta…"
Iata asadar un punct de vedere cumpanit, neinflamat, necontaminat de vreun puseu pamfletar, pur si simplu o prezentare a datelor pe care se asaza statura lui Obama si mai ales lansarea unei sugestii a ceea ce ne poate astepta de cum incolo.
Razboiul de 77 de ani in viziunea istoricuului Neagu Djuvara, pentru cei care nu au auzit pana acum de aceasta formula, acopera intervalul 1914-1991, deci inceputul primului razboi mondial si caderea URSS, ceea ce a culminat cu succesul absolut al SUA, natiunea cea mai periferica geografic, care in secolul XX a castigat lupta pentru hegemonie. Autorul isi exprima insa indoiala ca actualmente, in ciuda formidabilei globalizari, SUA au control asupra intregii planete. Toti ne-am americanizat, dar sunt destui cei care nu sufera mentalitatea americana si in primul rand civilizatia musulmana care numara peste un miliard de suflete. Falia dintre civilizatii si ciocnirea lor e de aceea foarte periculoasa si dureroasa.
Dar niciodata ca acum, de cand vorbim de civilizatia occidentala, nu a existat o tara care sa manifeste o asemenea putere. Batalia pentru suprematie, tot in opinia profesorului Djuvara, dureaza cam de jumatate de mileniu, de cand Carol Quintul a incercat sa unifice Europa sub coroana sa si sa realizeze un imperiu ce ar fi pornit de la Gibraltar si s-ar fi dus pana in Regatul maghiar. Dar a fost Franta la mijloc…
Oricum, ceea ce e istorie ramane istorie, nu ne mai intereseaza sau ne intereseaza doar in masura in care are efect asupra prezentului. Partea buna pentru unii si rea pentru altii, adica pentru cei care nu au memorie si nici stiinta de carte si actioneaza doar in virtutea impulsurilor primare, este aceea ca numai prin istorie intelegem prezentul. Evident, generatia noastra ca si a copiilor nosttri nu va prinde alta epoca decat aceasta a hegemoniei americane incununata acum de laurii lui Obama.
Dar lumea nu se termina cu noi si macar sa ne bucuram ca dincolo de trambite si goarne mai exista si o minte lucida care pune un diagnostic ferm situatiei actuale.
