Subiecte din presa de odinioară.
Iarna nu era ca vara
„Din cauza sfîrșitului vacanțelor școlare și a sosirei școlarilor în localitate, mai adăugîndu-se și faptul înzăpezirei trenurilor, numărul călătorilor este excesiv de mare și – totuși – în gara Iași nu se găsesc birje, ast-fel încît călătorii sunt nevoiți să vie pe jos, cu bagajele pe umăr. Atragem atenția d-lui prefect de poliție, în speranța că va scuti pe călătorii ce sosesc în localitate, de neplăcerile ce le întîmpină chiar din gară”, Opinia, 10 ianuarie 1914.
Ciocnirea generațiilor
„Cei mai bătrâni, cari ar trebui să fie educatorii și îndrumătorii celor mai tineri, sunt absorbiți de preocupări politice, de grija zilei de azi, iar tânăra generație e lipsită de busola unei concepții firești de viață, care să-i disciplineze gândul și faptele în interesul superior al neamului, e neîncrezătoare în sfaturile bătrânilor, pe cari îi consideră incapabili de a se acomoda cerințelor unei epoci noui și caută ea soluțiuni și se frământă pentru aflarea unei concepții de viață mai potrivită cu vremea, mai modernă. Ei devin prada ușoară a oricărui sistem de gândire, care, lipsit de controlul experienței, satisface, în aparență, mai ușor exigențele momentului. În același timp, disciplina și solidaritatea se irosesc mereu, exigențele morale se reduc. Valorile intelectuale cari numai în condițiuni de liniște și continuitate se pot afirma mai bine, nu pot participa cum ar fi necesar, la opera de reconstrucție și consolidare, iar natalitatea scade în mod îngrijorător”, Gând românesc, mai 1922.
Recomandații ce nu sunt de prisos
„Ori cine a intrat în teatrul din localitate (Arad, n.n. – RL), a putut să vadă în sala de spectacol, precum și în coridoare, afișe tipărite în cari se atrage atenția publicului asupra faptului că „fumatul este oprit.“ S-ar părea în primul moment, că o asemenea recomandație făcută unui public obișnuit cu sălile de spectacol, ar fi nu numai inutilă, dar, într-o anumită măsură, jicnitoare. S-ar părea că o măsură în acest sens dictată de respectul instituției și din motive de elementară higienă ar trebui să fie respectată de toată lumea, fără să mai fie nevoie de inzistențe și de afișe speciale. Totuși, în disprețul recomandațiilor scrise, nu arareori s-au văzut persoane abătându-se cu seninătate dela o atitudine asupra importanței căreia toată lumea credea că s-a inzistat în de-ajuns. Mai mult decât atâta, într-una din serile trecute, spre uluirea azistenței, s-a văzut înălțându-se dintr-o loje, coloane delicate de fum eșite din țigaretele unor spectatori recalcitranți. Credem încă odată nimerit să inzistăm în forma aceasta delicată, asupra ținutei ce trebue păstrată în sălile de spectacol”, Românul, 12 noiembrie 1919.
