Revolta este o stare sufleteasca specifica scriitorului. Putini autori se pot socoti "specializati" in productia de ode si probabil nici nu–i intereseaza asa ceva. Publicam in acest numar din aldine un documentar despre personalitatea celui care a fost Nicolae Labis, poet meteoric, mort foarte tanar, atasat intr-o prima faza de pretinsele idealuri ale comunismului, dupa care s-a revoltat impotriva doctrinei mincinoase. Mai avem acum poeti labisieni? Greu de crezut. Dar poeti revoltati avem cu siguranta. Revolta este combustia lor, minereul cel mai de pret pe care se intemeiaza fiinta lor poetica. Gabriela Cretan este unul dintre acestia. Poate insusi faptul ca o amintesc acum o scoate din fire. si ma tem de felul cum ar putea reactiona. Dar mi-a cazut sub ochi un text care poarta semnatura ei si care m-a impresionat profund, iertata-mi fie limba de lemn publicistica… Aici, in cateva randuri, mania poetesei intrece orice inchipuire si nu pot decat sa fiu alaturi de ea fiindca doar asa ne salvam, ca sa nu zic ne mantuim, prin furie sacra, bici al Domnului, activat de sensibilitatea noastra ulcerata… Citez: " Sunt suparata pe lumea in care traim, tot mai urata, tot mai odioasa, pe clanurile si confrerile mafiotesti… pe noii oligarhi care-si impart feude si privilegii… pe poezia strazii, pe antielitismul trambitat peste tot ca o mare virtute… pe agresiva ideologie antispiritualista, cutare artist e trendy pentru ca nu abordeaza maaarile intrebari metafizice, dimpotriva imagineaza bolnavicios o cruce de rahat, demitizeaza, deconstruieste, de parca am putea trai fara mari intrebari, fara mituri, fara simboluri altfel decat recazand in animalitate, pe globalizarea care teseste sub cizma-i grea orice cap itit din mocirla comuna si care-mi aminteste suspect de idealurile comunismului si printre altele de cultura de masa, pe impostorii care dau din coate si se baga in fata… as vrea sa ma intind si sa ma uit pe mine insami, ca si cum n-as fi fost niciodata pe aici. As vrea sa fiu din nou ca inainte de a ma fi nascut…" Ce inseamna aceasta revarsare care rupe digurile si inunda plaja sufletelor noastre prea conformiste? Inseamna in primul rand dorinta vehementa de-a fi viu, de-a nu te lasa subordonat, de-a nu face jocul nimanui, de-a fi pana la capat tu insuti, de-a te revolta de fapt impotriva celor care ne predau lectia obedientei… Nu exista poezie autentica fara o asemenea stare sufleteasca, aceasta chemare a riscului, bucuria intensa de-a-ti pune sufletul in palma si de-a-l oferi sinucigas lumii care te dispretuieste. Nu ducem lipsa de frondeuri de ocazie, circumstantiali, prefacuti. Dar nu avem rebeli in mijlocul universului mediatic in care traim.
