De curând un post privat de telveviziune a lansat o emisiune exact cu acest titlu. Nu ştiu dacă, făcând aceasta, realizatorii au fost chiar cinici sau pur şi simplu nu s-au gândit la semnificaţia de adâncime a titulaturii. Pâine şi circ, panem et circenses, este unul din sloganurile cele mai persuasive ale decadenţei şi exprimă fără pic de echivoc gradul de decădere a unei civilizaţii. Pe timpul lui Ceauşescu românii tocmai asta nu aveau. Ceea ce nu înseamnă că acel tip de societate era viguros.Pâinea lipsea, dar ceea ce se întâmpla pe prima scenă a ţării era circul de partid şi de stat. Un circ însă sângeros şi nemilos. Acum avem pâine şi cozonac, aceasta după lărgimea pungii fiecăruia, iar circul debordează ca niciodată.
Dacă înainte cultura şi credinţa erau supape de supravieţuire, acum aceste două repere care vin în contradicţie cu pâinea şi circul au fost înghiţite de marketing şi publicitate.Roma antică a adus în prim-plan aceste necesităţi ale plebei într-un moment critic al istoriei ei. Noi ne imaginăm că vom moşteni pământul, dar nu suntem deloc de conştienţi de profunda criză morală în care se află ţara. Ne pretindem un popor cu frica lui Dumnezeu, dar trăim haotic, iresponsabil sau dominaţi de un egoism monstruos. Tocmai de aceea văzând o emisiune cu un asemenea titlu am căzut pe gânduri, am surâs şi nu am putut să nu îngân vechiul adagiu: gura păcătosului adevăr grăieşte. Nu ne mai interesează decât pâinea şi, după ce ajungem acasă cu nervii zdrobiţi, ceva circ pentru descreţirea unor frunţi în spatele cărora nu mai pâlpâie nimic. Stinsă e candela minţii, aş îndrăzni să spun dacă nu ar suna prea patetic. Între timp şampania curge valuri şi duce leşurile celor care se îmbată zilnic. Ideea de calitate a murit. S-a impus ireversibil cantitatea exprimată în primul rând financiar. Într-o lume cu ifose suntem mai primitivi ca niciodată. Peşterile de odinioară au fost înlocuite de baletul pixelilor.
