Simboluri ale Soarelui, care, spargand norii cu razele, invie in fiecare dimineata, ouale rosii si incondeiate dateaza din cele mai indepartate vremuri, dovada fiind cele din piatra si din lut ars descoperite de arheologi in morminte preistorice. Soarele invie in fiecare zi, Natura in fiecare primavara, iar mortii renasc in ceruri sau pe pamant, la o noua viata. Iata de ce se daruiesc primavara, la Invierea Domnului!
La romani, ouale rosii sau incondeiate sunt atat de importante incat in ultimele zile din Paresimi nu se afla nici o casa romaneasca in care ele sa nu fie principala preocupare. Zilele traditionale pentru impodobirea oualor sunt cele din Saptamana Patimilor, incepand de marti, indeosebi insa Joia Mare, Vinerea Seaca si Sambata Pastelui. Alegerea lor pentru Paste difera dupa fiecare loc, unele romance punandu-le deoparte chiar si cu trei saptamani si jumatate inainte, adica la Miezul Paresimilor, si le pastreaza pana in Joia Mare.
Se cerceteaza, pentru vopsit, mai ales ouale de gaina, si se aleg cele fara "banuti", care sunt mai curate, mai tari si mai frumoase, iar cele cu "banuti" se pastreaza pentru prasila. Unii vopsesc insa si oua de alte pasari: de rata, de gasca, de bibilica s.a. Tot asa, unii vopsesc ouale nu numai in rosu ci si in alte culori. Faptul ca prin unele locuri ouale de Paste sunt vopsite si in negru este inca un argument ca simbolizau Soarele, ce renaste din noapte, pe care o sfarama in fiecare dimineata. Pe vremuri, culorile se obtineau doar din vegetale, preparandu-se numai in vase noi, ca ouale sa nu se pateaze, ci sa iasa cat mai curate. In acelasi timp, pentru fiecare culoare se cerea un vas deosebit.
La inceput, romanii incondeiau ouale cu ceara calda si cu ajutorul condeiului. Treptat, s-a ajuns la arta scrisului pe oua, respectiv zugravirea lor cu ajutorul unei pensule simple, din pai de grau, avand in varf cateva fire de par de pisica sau intrebuintandu-se un betisor de alun, ascutit.
In Banat, oul cel dintai, care se coloreaza pentru proba, ca sa se vada cum va iesi culoarea, bine sau rau, se numeste cearca. Oul-cearca se imparte in Duminica Invierii, dimineata, intre copiii din casa, astfel: se aduce o glie de pamant verde in casa, in jurul careia se intorc copiii si mananca oul, dar fara a spune ceva. Apoi, gaoacea oului-cearca se pune pe grinda, amestecata cu aluat din faina de grau, fiind buna de noroc si leacuri peste an. Glia deja intrebuintata se arunca afara.
Prin Bucovina, ouale de o singura culoare se numesc merisoare, iar celelalte feluri de oua se numesc impestrite, scrise, picate, incondeiate si muncite. Cele mai raspandite si mai intrebuintate impestrituri sau inchestrituri, adica desenele facute in Bucovina, in afara de puii sau picaturile, si in afara de braul care se trage imprejurul si de-a lungul sau de-a curmezisul oului, sunt: Crucea Pastelui sau Crucea Pastii, in forma crucii de la Paste; Crucea Nafurei; Crucea Romaneasca, in forma unei cruci simple; Crucea Ruseasca, in forma crucii, dar la fiecare capat cu inca o cruce; Pastele sau Pasca, in forma de pasca; Ouale Rosii; Braul Popii; Desagii Popii; Urzitoarea; Vartelnita; Furca; Bradutul; Frunza Stejarului; Floarea Pastelui; Cercelul Doamnei; Graul Campului; Trandafirasul; Steaua Ciobanului si multe-multe altele. Interesant este si motivul Calea Ratacita sau Calea Ratacitilor, in amintirea unei femei legendare, care, fiind sarmana, s-ar fi dus la padure sa-si aduca vreo cateva lemne de foc. Ea ar fi intrat in padure, si, ratacindu-se pe acolo, nu s-a mai putut intoarce mai mult inapoi, nevazand nici un drum pe unde sa iasa. Acest fel de impestritura este cel mai frumos dintre toate.
Mai inainte de a se apuca de impestrit, fiecare femeie spala ouale, ca sa fie cat mai curate si mai frumoase; apoi trebuie sa fie destui carbuni aprinsi pe vatra. Pe marginea vetrei se asterne o bucata de panza sau petica alba de fuior sau de in, pe care se insira ouale inaintea focului, ca sa se usuce si sa se incalzeasca putin; de aceea se tot invartesc pe o parte si pe alta, ca sa se pastreze tot caldute, caci numai astfel se prinde ceara de ele. Totodata, se pune in sperla, adica in carbunii pe jumatate stinsi, un harb in care se topeste ceara si se tine fierbinte cat timp se impuiesc sau se impestresc ouale. Femeia care impestreste ia oul caldut de pe panza unde este pus, intinge chisita, adica un betisor subtire si lung cat un stat de mana, in ceara din harb si incepe apoi sa-l pice si sa-l impestreasca. Tot asa se fac si ouale "muncite" sau "necajite", cu deosebirea ca pe cand ouale picate si cele impestrite au numai doua culori, a campului si a picaturii sau impestriturii, cele muncite au mai multe feluri de culori: alba, galbena, rosie, albastra, verde si neagra. Dupa ce s-au colorat si totodata s-au si fiert in culoarea ultima, se scot afara, si, cat sunt caldute, se sterge cu o carpa curata ceara de pe ele, astfel ca ies la iveala culorile cu care au fost impestrite, iar campul le ramane asa cum a fost si ultima culoare.
Venind Pastele, cei din familie, de la cel mai varstnic pana la cel mai mic, se spala intr-un lighean sau strachina mare, unde se afla de obicei, pe langa apa proaspata si curata, mai multe oua rosii, precum si cativa bani de aur sau de argint. Oul rosu, cu care se spala, inseamna sa fie usori, rosii si sanatosi ca oul, iar banii, ca sa le mearga bine tot anul, sa fie curati ca argintul si ca aurul si sa aiba bani de ajuns.
Intorcandu-se acasa de la slujba Invierii, se aseaza toti la masa, si, gustand mai intai din pasca, din oua si din celelalte bucate sfintite odata cu pasca, incep a manca apoi de toate, pana ce se satura. Mai intai ciocnesc ouale rosii sotii intre ei, apoi copiii cu parintii, si parintii cu celelalte neamuri, prieteni si cunoscuti. Se spune ca toti cei ce ciocnesc unul cu altul se vor vedea pe Lumea Cealalta. Ciocnind ouale, unul spune "Hristos a inviat", iar celalalt raspunde "Adevarat a inviat". O legenda spune ca la Paste intreaba Faraon, mai-marele dracilor, daca sunt oua rosii. Faraon este legat in lanturi, si el ar scapa din ele daca i s-ar da un raspuns negativ. Raspunzandu-se insa ca in acel an sunt mai multe oua rosii decat in anul trecut, lanturile lui se ingroasa din nou.
Oul, colorat sau nu, a fascinat dintotdeauna, atat prin miracolul pe care il adaposteste cat si prin forma. Constantin Brancusi il considera forma perfecta si l-a si sculptat. Poetul Ion Barbu a scris cunoscutul poem "Oul dogmatic". In unele mari culturi antice, oul simboliza chiar Universul.
