– Domnule Dinu Ionescu, sunteti presedintele Asociatiei Franceze pentru Apararea Dreptului de Proprietate in Romania. Cand a luat nastere aceasta asociatie si care este scopul ei?
– Asociatia noastra a luat fiinta in 1999, atunci cand un grup de romani stabiliti in Franta, constatand ca in Romania nu se facea nimic pentru restituirea proprietatilor nationalizate, desi trecusera noua ani de la Revolutie, au hotarat sa intreprinda o actiune in acest sens. Scopul asociatiei a fost si ramane acelasi. El se poate rezuma intr-un singur cuvant: dreptate.
– Cum ati actionat si cum actionati in acest sens?
– Actiunea noastra principala consta in a interveni pe langa autoritatile romane pentru a le determina sa repare gravele incalcari ale dreptului de proprietate, facute intre 1948 si 1989, si apoi consolidate dupa 1989. Suntem in Franta, patria drepturilor omului, si multi francezi ne sprijina si ajuta: juristi eminenti, oameni de afaceri care urmaresc evolutia dreptului de proprietate in Romania, dorind sa stie daca se pot angaja cu siguranta in investitii in aceasta tara, oameni politici prieteni, dintre care unii cu influenta importanta, de exemplu colegul meu de partid (UMP) Dr. Jacques Toubon, deputat european.
– Cum a evoluat situatia dupa infiintarea asociatiei?
– Din 1999 pana la sfarsitul lui 2004 am trait un lung sir de nedreptati, atat in anii cand presedinte al tarii a fost dl Constatinescu, cat si apoi, atunci cand presedinte a fost dl Iliescu. Cauza principala a fost legea 10/2001, opera a unui ministru liberal (?!), Valeriu Stoica, pretinsa reparatoare, dar in realitate, o noua nationalizare. Interventiile masive scrise catre personalitatile politice la Putere intre 1999 si 2000 si apoi intre 2001 si 2004 au fost tratate cu cel mai arogant dispret. Tactica Puterii, in amandoua aceste intervale, a fost una singura: castigarea de timp. In mod cinic, ei s-au gandit ca multi dintre fostii proprietari sunt in varsta si ca, prin trecerea anilor, randurile lor se imputineaza. Aceeasi tactica s-a aplicat in justitie. Acolo unde proprietarii au intentat procese, acestea s-au prelungit pe ani si ani, cu interminabile amanari, blocand, in modul cel mai incredibil, instantele judecatoresti.
S-a incalcat flagrant unul din drepturile fundamentale ale omului, cel de proprietate. Si cei nedreptatiti au fost proprietarii de drept, in mare parte elita vechii Romanii.
– Care este situatia actuala?
– Declaratiile facute in primavara acestui an, de catre dl. prim-ministru Calin Popescu Tariceanu ne-au bucurat mult. Le-am primit cu speranta si chiar cu entuziasm, auzind dupa atatia ani, o voce oficiala vorbind atat de frumos.
Am crezut intr-o schimbare reala, asa cum au crezut si deputatii europeni care au votat in aprilie aderarea Romaniei. Deceptia care a urmat, atunci cand am luat cunostinta de proiectul de modificare a Legii 10/2001, a fost cu atat mai amara. Sentimentul prietenilor nostri francezi a fost de stupoare iar al membrilor asociatiei nostre, de indignare. Principiul, pus in fruntea textului, si atat de mult accentuat, al intaietatii restituirii in natura, este in realitate negat de interzicerea unei asemena restituiri pentru imobilele instrainate, care sunt marea majoritate. Numerosii proprietari care au cerut restituirea in natura sunt deci refuzati. Concesia, mult trambitata, privind sediile de ambasade, partide politice si alte institutii, este de mici proportii. Afirmatia, mult vehiculata, ca restituirea in natura a locuintelor instrainate ar fi „a doua nationalizare” este o rastalmacire tendentioasa a adevarului. In realitate proiectul de lege este o a patra nationalizare, dupa prima (cea comunista), a doua (legea 112/1995) si a treia (legea 10/2001), toate indreptate impotriva proprietarilor de drept.
– Cum va explicati atitudinea guvernului?
– Prin dorinta de a impresiona U.E. in ajunul votului din aprilie pentru aderare. Si a prins! Dar pacaleala nu poate merge la nesfarsit. Angajamentele luate de guvernul roman trebuie respectate in fond si nu in vorbe. In rapoartele de tara ale U.E. pe 2003 si 2004 au fost deja multe critici la adresa politicii Romaniei privind restituirea proprietatii. Desigur ca si in raportul din toamna acestui an, acest subiect va fi amplu evocat, el fiind un criteriu de apreciere al dorintei sincere de schimbare.
Se poate conta pe asociatia noastra pentru ca realitatea sa fie aratata documentat, celor ce il vor intocmi. Si asa cum am spus, nici o pacaleala nu poate merge la nesfarsit!
