Pe 3 iulie, cu o zi inainte de sarbatorirea Zilei Nationale a SUA, postul national de televiziune a difuzat un film de mare succes, intitulat chiar Independence Day (Ziua Independentei), la o ora de maxima audienta.
Nu vreau sa ma refer la aceasta „potrivire” total neinspirata, dovada a unui anumit reflex ideologic, mostenit din trecut. Scuza era totusi in sensul ca filmul nu trata evenimentele de acum mai bine de trei sute de ani, ci, pura fictiune, imagina o invazie pe care niste extraterestri odiosi o planuiesc impotriva Pamantului, cu tinta principala, logic, Statele Unite ale Americii. Avand in vedere ca fericitul deznodamant Ð adica victoria pamantenilor Ð are loc exact pe 4 iulie, nu mai exista nici un dubiu de ce un regizor mediocru ca Roland Emmerich si-a numit filmul chiar Ziua Independentei.
Pe de alta parte, filmul incepe totusi puternic, iar felul in care acea nava uriasa „alien” ne acopera cerul noua, bietilor pamantenilor, este absolut impresionant.
Din pacate, felul in care evolueaza este lamentabil. Am vazut filmul cu aproape zece ani in urma cand eram mai putin atent la mesajele ideologice pe care le transmitea. Deci, nu aveam cum sa descopar niste elemente care acum pur si simplu mi-au sarit in ochi. Despre ce este vorba?
Oameni buni, aflati ca minunata noastra planeta se afla la mare ananghie si atunci noi, cu mic, cu mare, indiferent de natie, rasa sau religie sarim s-o salvam. Pana aici, lasand la o parte acest elan mobilizator care esteticeste vorbind este nul, lucrurile ar fi ok. Numai ca tocmai aici intervine problema. Toti ne iubim planeta, dar nu toti suntem in stare s-o salvam! Si atunci trebuie sa se individualizeze cei cu adevarat valorosi, cei mai capabili, cei care, ca niste feti frumosi, inving toate primejdiile, se lupta cu toti capcaunii si triumfa.
In viziunea realizatorilor acestui film, salvatorii sunt in numar de doi si nu intamplator, sunt un negru si un evreu, Will Smith, respectiv Jeff Goldblum. Am un deosebit respect pentru cei care nu au culoarea pielii mele si nu sunt de aceeasi religie cu mine. Ei il reprezinta pe celalalt pe care trebuie sa-l cunoastem ca in felul acesta sa ne intelegem mai bine. In schimb, ii detest pe propagandistii care, ca sa le fie lor bine, slujesc cu devotament odioasa doctrina a corectitudinii politice. De ce, fratilor? De ce in filmul cu pricina ati atribuit rolurile pozitive celor doua personaje? Categoric, negrii si evreii au suferit enorm, sute de ani noi, indo-europenii, ne-am batut joc de ei, i-am oropsit, i-am calarit, i-am gazat, i-am scos tapi ispasitori cand lucrurile nu mergeau cum trebuie, am organizat pogromuri, am construit lagare de exterminare, cate si mai cate. Dar acum de ce prin discriminarea pozitiva vrem sa ne spalam pacatele intr-un mod – imi cer iertare Ð absolut jenant? De ce? Asa cade bine? Asa e cusut cu ata alba. Filmul Independence Day este o dovada de servilism de care nimeni nu are nevoie. Nici crestinii, nici evreii, nici albii, nici negrii. Si nu e vorba doar de filmul in discutie, care pana la urma e prost, dar nu neaparat din acest motiv, ci de un fel de-a gandi care aduce din nou in prim plan criteriile rasiale, religioase etc. Ma doare sufletul cand vad asa ceva, dar sufletul meu calcat in picioare a ajuns asfalt.
