Teologia este o ramura a literaturii fantastice – spune scriitorul argentinian J. L. Borges. Aceste cuvinte mi s-au parut o profanare adusa religiei. Toate religiile spun ca se intemeiaza si propovaduiesc adevaruri revelate de divinitatea careia i se inchina. Dar citind despre Buddha (in "Istoria credintelor si ideilor religioase" de Mircea Eliade), cuvintele lui Borges mi s-au parut chiar potrivite. Iata cum s-a nascut printul Siddartha si apoi… Buddha (Trezitul). Cel ce avea sa devina intemeietorul religiei sale s-a nascut in anul 558 sau 567 i.H., intr-un mic regat din nord-estul Indiei, fiul regelui Suddhodana si al primei sotii a acestuia, Maya. S-a casatorit la 16 ani cu doua printese din regatele invecinate si a avut un fiu. A parasit palatul la 29 de ani si apoi a propovaduit religia sa pana in anul 478 sau 487 i.H.; a murit la varsta de 80 de ani.
Aceasta e, pe scurt, viata sa istorica, care apoi "a fost transfigurata si a primit dimensiunile mitologice specifice Marilor Mantuitori", devenind o biografie fabuloasa inca din vremea cand traia. Iata aceasta biografie mitologica… Desi Buddha nu credea in zei, se spune ca si-a ales parintii in timp ce era zeu in cerul zeilor Tusita; conceperea sa a fost imaculata, sub forma unui elefant sau a unui copil de sase luni; mama sa nu l-a nascut in pat, ci a mers in gradina, s-a prins cu bratele de crengile unui copac si l-a nascut prin coapsa dreapta; pruncul a facut sapte pasi si a scos un raget de leu, exclamand ca el e cel mai inalt, cel mai bun si cel mai batran din lume si ca aceasta este ultima lui nastere. Cand a fost dus intr-un templu brahmanic, chipurile zeilor "s-au ridicat din salasurile lor si i-au cantat un imn de slava". Desi in mitologizarea vietii sale e socotit o divinitate, Buddha moare de diaree cu sange, dupa ce luase cina la fierarul Cunda, unde s-a servit mancare cu carne de porc sau cu ciuperci.
