Suntem deseori tentati sa ne intrebam cum ar fi fost lumea daca lucrurile la un moment dat s-ar fi asezat pe un alt fagas, ce ar fi fost daca… Aceasta se numeste istorie contrafactuala si are o mare putere de seductie asupra naturilor speculative, care se gandesc permanent la ceea ce nu s-a intamplat, dar ar fi putut sa se intample in conditiile in care tabla de sah ar fi fost altfel aranjata.
O carte recenta de la Humanitas intitulata chiar "si daca…", realizata de un numar de istorici millitari americani analizeaza o serie de secvente importante prin prizma unei alte evolutii istorice. Ce ar fi fost daca grecii nu castigau la Salamina, daca mongolii la 1242 ocupau Viena, ce consecinte ar fi avut campania invingatoare a lui Soleiman Magnificul asupra unei Europe dezbinate prin miscarea centrifugala a Reformei, si tot asa pana in zilele noastre.
Noi, la randul nostru, nu putem sa nu ne intrebam ce ar fi fost daca in noaptea lui 21 spre 22 decembrie 1989 ar fi geruit si viscolit in Bucuresti. Ce ar fi facut lumea adunata in Piata Universitatii? Ce s-ar fi ales de revolutie? Ar fi cazut Ceausescu, dar cum ? S-ar mai fi instalat Iliescu si ai lui pe muntele de morti, autointitulandu-se emanati?
Dar ce-ar fi fost daca nu in 1989, ci cu zece ani mai devreme, la congresul al xiv-lea al pcr, in clipa in care C. Parvulescu, unul din viitorii uneltitori, s-a ridicat sa-l critice pe dictator, ar fi capatat sustinere din partea celorlalti din sala? Fara indoiala, Bucurestiul ar fi fost crutat, nu am fi avut bulevardul Victoriei Socialismului, nu s-ar mai fi construit Casa Poporului, zeci, sute de mii de oameni ar fi scapat de groaza si dezastrul demolarii, etc etc. Dar atunci ne intrebam unde ar mai fi avut loc primul summit NATO? Pe unde ar mai fi duduit gepanele si mertanele de acum, unde ar mai fi fost apartamentele termopanate si ultracablate care valoreaza o avere pe piata libera? Oare nu trebuia sa apara tocmai bulevardul zis al Unirii, de fapt al Victoriei lui Ceausescu ca urmasii sai, mari profitori, sa se bucure?
Istoria contrafactuala e excitanta, dar inutila. Daca un lucru s-a intamplat si nu altul aceasta inseamna ca asa a trebuit sa fie. Astea sunt logica si legea. Istoria evident putea sa aleaga si alte variante. A ales insa una singura. O fi raul, dar dintr-o alta pespectiva care noua celor din prezent ne scapa poate avea si o semnificatie pozitiva. Suntem unde trebuia sa fim si, moralizand, si unde meritam. Decaderea generala nu e vorba in vant, dar vantul, pana la urma, nu se stie incotro bate.
