Recentele evenimente din Basarabia i-au luat prin surprindere pe multi romani de dincoace si de dincolo de Prut, inclusiv pe guvernantii de la Bucuresti si de la Chisinau. S-a vazut de ce sunt in stare acei minunati tineri basarabeni, dar si cat de bestial pot reactiona autoritatile comuniste. Acel primitiv presedinte Voronin inca nu este convins ca ideologia pe care a imbratisat-o candva a fost deja condamnata de istorie. si, daca mai era nevoie, acelasi mancurt ajuns intr-o functie inalta le-a demonstrat si nostalgicilor care au apucat comunismul precum si tinerilor atrasi de "eroi" ca Che Guevara cum e cu "democratia populara", cum e cu lagarul socialist si ce fel de "filosofie" emana de la Marx, Engels, Lenin si Stalin. In acelasi timp, s-a vazut cum cei mai curati fii ai Basarabiei doresc cu ardoare unirea cu Tara-Mama si ca iubesc si ei libertatea precum cei mai multi europeni. Este un semn ca acest neam al nostru nu a uitat idealurile pentru care au luptat atati eroi si martiri de dincoace si de dincolo de Prut. Surzi si orbi s-au dovedit guvernantii din Romania fata de soarta basarabenilor, printre care se numara si Iachim Petrusca al carui calvar l-am prezentat pe larg in "aldinele" din 5 decembrie 2008.
El s-a nascut la 1 mai 1955 in satul Opaci, in apropiere de Tighina. Unul dintre bunicii sai a murit pe front, celalalt a fost deportat in Siberia de unde nu s-a mai intors. Ca fiica de primar si bogatas roman, mama lui Iachim a fost jignita toata viata. Inca din copilarie, Iachim le spunea fratilor sai ca vrea sa mearga in Romania: "Ce daca este granita? Voi da o fuga doar sa calc pe acel pamant; dupa aceea, ma intorc, fie ce-o fi!"
In valtoarea evenimentelor care au dus la independenta Republicii Moldova, Iachim Petrusca s-a aflat printre membrii rezistentei romanesti a organizatiei din Tighina, care se opunea separarii Transnistriei de Basarabia. Considerandu-se roman curat, a participat activ la luptele armate in timpul razboiului moldo-rus impotriva comunistilor din Transnistria. S-a implicat activ in activitatea Frontului Popular, actualul PPCD, facand parte si din grupul de patrioti din Tighina, ca si din cel mai cunoscut, din Tiraspol, condus de Ilie Ilascu. A participat la toate evenimentele care au avut loc pe teritoriul Basarabiei, la diferite manifestatii impotriva comunistilor sovietici, precum si la cele doua editii ale Marii Adunari Nationale, cand toata suflarea basarabeana a decis suveranitatea, apoi integritatea tarii. A luptat, dupa cum declara, alaturi de alti compatrioti pentru steagul tricolor si limba romana, pentru alfabetul latin si pentru unirea cu Tara-Mama si ca pamantul stramosesc sa fie din nou romanesc.
Persecutiile impotriva lui Iachim Petrusca au inceput imediat dupa aparitia intr-o fotografie, publicata de la a doua Mare Adunare Nationala, in ziarul "Tineretul Moldovei", din 19 decembrie 1990. A fost asteptat de trei militieni rusi langa casa, care l-au luat si l-au batut, lasandu-l cu capul spart, plin de sange si cu umarul drept frant. A fost retinut de mai multe ori, batut crunt, singur sau alaturi de alti camarazi si amenintat cu moartea. La 2 decembrie 1997 a fost concediat de la uzina unde muncise 18 ani, fara un motiv profesional, iar pe 9 decembrie, prietenul sau cel mai bun, Mihail Mandea, a fost asasinat. Ca urmare, Iachim Petrusca a cerut cetatenia romana, care i-a fost acordata la 15 iunie 1998.
Calvarul lui abia incepuse. Iata ce povesteste romanul basarabean ca i s-a intamplat la 5 mai 1999: "Cand am iesit afara, am fost fortat sa intru intr-o masina, unde mi s-au pus catuse si mi s-au legat ochii; fiind plimbat vreo doua ore, am fost coborat din masina, dus intr-un subsol, numarand 12 trepte. Apoi am fost dus intr-o camera, unde am fost pus de un lant la piciorul drept, mi-au fost scoase catusele de pe maini si mi-au fost dezlegati ochii. Am vazut in camera in care ma aflam un gardian inarmat cu pistol automat, iar pe podeaua de beton era un barbat intins pe spate, cu fata neagra de vanatai si umflata. Cred ca nici ochii nu mai putea sa-i deschida, avea hainele rupte si pline de sange si o infatisare groaznica. In scurt timp am fost si eu batut la talpi de gardianul inarmat, dupa care a continuat pe restul trupului cu pumnii cu bocancii, si primind o lovitura la cap cu patul pistolului automat, mi-am pierdut cunostinta, revenindu-mi tot ud; cred ca am fost stropit. A doua zi a venit un gardian cu un ciocan si o scandura si a fost pusa pe pieptul barbatului care era intins pe podea si a inceput a bate cu ciocanul in scandura. Apoi au venit inca doi gardieni inarmati, l-au tarat, auzindu-se cum capul ca o galeata se lovea de cele 12 trepte. Eu am fost batut cu salbaticie, fript pe spate, chinuit si de trei ori scos pentru a fi executat fara proces si fara dreptul de aparare". Urmarit permanent de autoritatile separatiste din Transnistria si dupa desele persecutii din partea gardienilor si militienilor rusi, a fugit din tara, ajungand in Romania in anul 2000. Dupa patru ani s-a intors la Chisinau; apoi, fiind urmarit, a revenit in Romania. In acelasi timp, fiica sa cea mai mica, studenta, a fost nevoita sa se transfere de la Facultatea "Ion Creanga" din Chisinau la Facultatea de Stat, sectia psihopedagogie. Culmea e ca a fost urmarit de rusi si in Romania, fiind batut de cateva ori si amenintat cu moartea. Autoritatile romane nu l-au ajutat, iar criminalilor de la Tiraspol, care se plimba prin Romania ca la ei acasa, nu le-au dat de urma! Sau, poate, nici nu i-au cautat!
Cu tristete si dezamagire, Iachim Petrusca marturiseste: "Astazi, ca si ieri si ca in toate celelalte zile ale trecutului meu, sunt abandonat de statul roman, si cu durere in suflet spun: Vai de statul care-si abandoneaza luptatorii si oamenii care au ajuns in spatele gratiilor din prea multa iubire pentru tara! Aceasta este rasplata pentru patriotismul adevarat! si aceasta este istoria care de cele mai multe ori ramane nescrisa si pe care urmasii nostri o vor afla poate doar din povestirile celor care vor mai sti si vor mai avea curajul sa vorbeasca! Iar noi, cei care vrem sa iasa acest adevar la iveala, suntem inlaturati, suntem respinsi, ni se inchid caile de a face cunoscute faptele respective. si atunci, raman intrebarile: Noi ai cui suntem? Dusmanii nostri sunt acolo, dar sunt si aici?"
Recent, Iachim Petrusca a venit din nou la redactia noastra. Iata ce i s-a mai intamplat: "Pe 5 februarie 2009, in jurul orei 21.00, in timp ce ma deplasam pe Bd. Carol, am fost agresat si amenintat cu moartea de doi indivizi necunoscuti, care mi-au vorbit in limba rusa. si mai revoltator este faptul ca sotia mea a fost vizitata acasa, in Republica Moldova, pe 10 februarie 2009, la ora 8.00, de trei militieni rusi care au batut in usa locuintei noastre. Din momentul cand sotia mea a deschis usa, doi au intrat in apartament si au intrebat-o de mine. Dansa a raspuns ca nu stie nimic. Atunci i-au aratat ziarul "Romania libera", cu relatarile date de mine. Au luat-o de par, aplicandu-i lovituri puternice la cap si la piept, amenintand-o ca daca nu ma opresc, o vor omori pe ea. In contextul celor mentionate mai sus, solicit organelor competente sa-mi acorde asistenta necesara pentru ca eu si familia mea sa fim in siguranta in Romania". Ca o dovada a celor relatate, lui Iachim Petrusca si sotiei sale, Iulia Petrusca, le-au fost eliberate certificate medico-legale de catre Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici". Autoritatile romane nu au reactionat in nici un fel pana acum! Se poate spune, oare, ca basarabenii nadajduiesc zadarnic in ajutorul acordat de guvernantii de la Bucuresti?
