La Humanitas a aparut de curand o carte capitala pentru intelegerea spiritualitatii asiatice, asa cum se exprima ea in doctrina hinduista si budista. Cartea se numeste chiar Hinduism si Budism si apartine unei autoritati in domeniu, Ananda Coomaraswamy. Prima editie a cartii a aparut in anii razboiului si de atunci, se poate spune, a facut cariera. Practic, nu exista carturar atras de studiile despre India care sa nu o aiba in vizor pentru a-si intari cunostintele si pentru a intelege fenomenul pe care-l studiaza. Editia aceasta in romaneste beneficiaza de un aparat pregatitor consistent. Cuvantul inainte si prefata apartin unor cercetatori de la Indira Ghandi National Center for the Arts, centru care se ocupa de reeditarea tuturor scrierilor lui A.K. Coomaraswamy, traducerea din engleza apartine Irinei Marin si Ancai Manolescu care semneaza si introducerea, controlul stiintific al traducerii este facut de indianistul Radu Bercea. In urma cu vreo zece ani a mai aparut in romaneste o versiune a acestei lucrari, dar cu multe greseli, fara nici o garantie stiintifica. Din opera savantului nascut in Sri Lanka si mort in SUA unde de altminteri si-a desfasurat cea mai parte din activitate a mai aparut la noi acum doi ani o selectie de studii, Nimicirea sinelui, la editura Herald.
De ce am spus ca numele lui Coomaraswamy nu are cum sa lipseasca din bibliografia nici unui cercetator serios in domeniu? Deoarece el se numara printre putinii savanti care a reusit sa fereasca doctrinele orientale de falsificarea pe care importul lor in Europa l-a generat. Din secolele XVIII-XIX, de cand europenii au descoperit hinduismul si budismul, insamantarea lor pe plaiuri crestine a fost de fapt un esec. New Age ca miscare spiritualista a viitorului se bazeaza pe multe elemente budiste, dar intrebarea e urmatoarea: Ce am inteles noi din Nirvana? Nirvana poate fi exploatata poetic, dar doctrinar efectele explorarii sunt nule. Pe de alta parte, in fata pericolului reprezentat de prezenta unor culte straine, crestinii, mai mult sau mai putin habotnici, s-au mobilizat pentru a-si apara traditia. Cu alte cuvinte, importul, in loc sa ne ajute sa sporim credinta si cunoasterea de ordin religios, dimpotriva, a adancit faliile deja sapate si a asezat traditiile pe pozitii de adversitate.
Totusi, cine citeste cartile lui Coomaraswamy va fi uimit sa descopere ca intre traditia crestina in forma ei pur intelectuala, ferita de excese de pietism, si doctrinele Orientului sunt numeroase puncte de convergenta. Citam din prefata Ancai Manolescu: "Secolul XX cu asprele lui conflicte, marcat de amestecul de culturi, de tensiunile intre civilizatii a pus cu un relief sporit problema studiului comparativ al religiilor. Numeroase temperamente hermeneutice de la universitari eminenti precum Heinrich Zimmer, Louis Massignon si Henry Corbin la interpreti traditionali cu influenta ca Rene Guenon sau Fritjof Shuon si pana la filosofi vizionari precum Simone Weil au considerat valabila teza, de altfel foarte veche, a convergentei religiilor sau, dupa expresia lui Shuon, a unitatii lor transcendente si si-au intreprins cercetarile in orizontul ei. Metoda comparativa si hermeneutica a lui Mircea Eliade datoreaza mult tipului de analiza practicat de Coomaraswamy…" Mai incolo este amintita celebra poveste hasidica a rabinului Eisik din Cracovia care nu poate descoperi comoara ascunsa in propriul camin decat dupa o calatorie la Praga, intr-un pamant strain. Ideea ca acela de departe ne poate revela comoara din noi insine este perfect valabila justificand intalnirea dintre hinduism si crestinism.
Trebuie de aceea sa ne indreptam atentia spre textul savantului: "Cel ce intelege acest Sine contemplativ, fara batranete si fara moarte, in care nimic nu lipseste si care nu duce lipsa de nimic, acela nu are frica de moarte (citatul este din Rg Veda). Pentru ca a murit deja, el este, cum spune Rumi (sufi musulman, n.n) un mort care umbla. Un asemenea om nu se mai iubeste pe sine si nu ii mai iubeste pe ceilalti, ci este Sinele din sine insusi si din ceilalti. Moartea fata de sine insusi echivaleaza cu moartea fata de ceilalti, iar daca mortul pare neegoist atitudinea sa nu se datoreaza unor motive altruiste, ci intamplarii si faptului ca el este, literal, fara ego, ne-ego-ist. Eliberat de sine insusi, absolvit de orice statut, de orice indatoriri, de orice drepturi, el a devenit cel ce se misca in voie… asemenea Duhului care, asa cum spune Sfantul Pavel, nu mai este sub lege. Aceasta este impartialitatea supraumana a celor care si-au gasit Sinele… aceasta este libertatea celor care au indeplinit conditia ceruta de Hristos ucenicilor sai, anume sa urasca tata si mama si chiar viata lor in aceasta lume…"
Se pot observa, asadar, punctele de intalnire cu traditia noastra, cu faptul ca, indiferent de coloratura mai patimitoare, in esenta crestinul este tot un om care se desparte de lume, pentru care lumea aceasta, cu toate mirajele si tentatiile, este facuta pentru a fi experiata in sensul in care, capatand mai devreme sau mai tarziu certitudinea ca este o iluzie sau un joc, ajungem de fapt sa ne mantuim si s-o mantuim… Nimic la urma urmei mai hinduist decat un asemenea mod de-a gandi.
Invierea Domnului in limbaj oriental poate fi socotita si nasterea omului interior, focul alchimic unificator. Gama simbolica este larga si deloc restrictiva. Invierea e citita la propriu, dar in egala masura este mult mai mult decat ceea ce de doua mii de ani incoace reprezinta imaginea mormantului gol. Mormantul gol este de fapt sufletul plin, sufletul reintalnit cu Sinele si devenit Sine. Iata un nou citat: "Eliberarea este posibila doar pentru cel care ajuns la Poarta Soarelui si intrebat cine esti tu raspunde tu insuti.." Asadar are loc o identificare intre cel care cauta si rezultatul gasirii. Cu alte cuvinte, sacrificiul duce la contopire intre sacrificator si sacrificat. Euharistic este trup din trupul celui jertfit.
Intruparea Domnului (suprem sacrificiu) si ca simetrie inversa indumnezeirea omului (tot sacrificiu) sunt astfel cele doua fete ale aceluiasi proces. Intre ele sau unind printr-un gest apoteotic aceasta simetrie pe deasupra lor nu poate fi altceva decat Invierea.
O carte asadar despre hinduism si budism comentata in Saptamana Luminata nu este nici act cultural neutru, neimplicat si nici erezie sanctionabila. Este o completare si o accentuare a ceea ce oamenii de peste tot pot trai prin crestinism iar crestinii pot regasi in oricare alt loc din lume unde principiul divin se manifesta in mod autentic.
