Cafeneaua este parlamentul poporului” spunea Balzac amintind despre rolul social al localurilor. Dezbateri politice, probleme existenţiale, pasiuni incendiare sau taclale obişnuite, toate sunt mult mai savuroase în spaţiul public al cafenelelor sau al restaurantelor.
Restaurante rafinate
Proprietarii de restaurante se întreceau în a deschide cele mai confortabile şi elegante localuri pentru ca lumea bună a Clujului să se simtă ca la Paris sau la Viena. Încă de la intrarea în Cluj, lumea era poftită să ia masa într-un restaurant primitor. Restaurantul gării nu era unul cu pretenţii, dar reuşea cel mai bine să ofere găzduire şi confort pentru ca omul care se deplasa afară din oraş sau care tocmai sosea în urbea de pe Someş să se poată bucura de o porţie caldă de mâncare şi de un pahar cu vin. Mai cunoscut era Restaurantul Bufniţa, frecventat printre alţii şi de filosoful Lucian Blaga. În perioada interbelică, în acest local a luat masa celebrul aviator american Charles Lindberg, primul care a străbătut Oceanul Atlantic fără escală, iar pentru a răsplăti onoarea de a fi cinat acolo, proprietarul restaurantului a decis ca unul dintre saloanele „Bufniţei” să-i poarte numele. Restaurantele New York, Racz, Savoy, Ursus sau Varga erau amenajate după cele mai alese gusturi, iar cramele din subsoluri adăposteau vinuri şi băuturi fine care făceau deliciul clientelei. Multe dintre restaurante aveau numele proprietarului, iar ideea că pleci la Nagy, Brânzaş, Gabor sau Darvas sună ca plecarea la un prieten apropiat. Restaurantele cu meniu fix, mult mai ieftine, erau o alternativă pentru cei cu buget redus.
Schimbare de atitudine şi în rândul localurilor
În prima perioadă comunistă, restaurantele au devenit populare din toate punctele de vedere. Ospătării ieftine, bufete cu nume predestinate (Cireşoaia, Jiul, Ciocanul) şi restaurantele fără mari pretenţii (Azuga, Pescăruş, Vânătorul) au luat locul vechilor localuri boeme. La mijlocul anilor ‚60, Clujul a revenit la eleganţa restaurantelor de altădată, având orchestră proprie personal calificat şi stilat. În acest tip de restaurante nu se serveau mici sau bere, publicul care solicita acest tip de meniu fiind clientela bufetelor. În restaurantele cu pretenţii aveau loc dese prezentări de preparate şi băuturi sub forma unor expoziţii cu vânzare. Brigăzile de servire erau îmbrăcare după standarde europene cu smoching, papion şi mănuşi albe.
Cofetăriile şi plăcerile dulci
Una dintre cele mai cunoscute şi elegante cofetării din Cluj era Cofetăria Verde, deschisă la începutul secolului şi care a rezistat până de curând. Preparatele proaspete deosebit de gustoase se găseau la orice oră din zi alături de o cafea de bună calitate şi coniac sau lichior. Cofetăria Primăvara, singura care avea şi o grădină de vară, a fost prima din Cluj în care s-a servit oranjadă la sondă, care se consuma cu paiul. Cele mai diversificate sortimente de îngheţată înecate în frişcă erau bucuria micilor consumatori. O altă cofetărie unde îşi duceau veacul scriitori, filosofi, oameni de artă şi cultură era Cofetăria Tineretului, mai cunoscută sub apelativul de „Arizona”. Fiind în apropierea redacţiilor revistelor literare clujene şi a Uniunii Scriitorilor, deşi modestă ca aspect şi servire, era locul frecventat de cele mai strălucite minţi ale oraşului.
Cafeneaua, locul care transformă omul de rând în filosof, comentator sportiv sau expert în politică
Centrul Clujului a fost animat de lumea boemă care căuta nu doar o desfătare a simţurilor, ci şi bucuria intelectuală de a dezbate şi împărtăşi idei. Citirea presei şi examinarea chestiunilor zilei se făceau cu mare aplomb în faţa unei ceşti de cafeaşi a unor interlocutori capabili să susţină idei sau să critice noile decizii ale conducătorilor.
Cafenelele New York şi Metropol atrăgeau oamenii de cultură ai vremii, fiind considerate cele mai propice locuri pentru discuţii elevate şi problematici efervescente. Lumea cafenelelor nu este însă numai o lume a criticilor avizaţi, ci şi a omului de rând care dezbate la fel de pasional probleme mici sau mari, dar este dovedit că punerea în comun a mai multor informaţii şi puncte de vedere care pornesc de la o idee au dus de cele mai multe ori la soluţionarea problemei şi la o stare de bine a celor care s-au întâlnit. Omul ca fiinţă socială a adoptat cafeneaua ca mediu ideal pentru a se întâlni cu semenii săi şi se spune că marile probleme ale lumii se pun la cale în astfel de întâlniri conviviale. Localurile au fost inima care a pulsat viaţa boemă în urbea de pe malul Someşului.
