In a doua jumatate a lunii septembrie a avut loc Congresul al XVI-lea al AFDPR, eveniment cam ignorat de media noastra. Nu e de mirare. Fostii detinuti politici nu mai retin atentia ca la inceputul anilor ’90. Suferintele lor se indeparteaza de noi, confruntati cu o alta zona de probleme si de neajunsuri. Am citit insa cu atentie declaratia redactata la incheierea lucrarilor congresului. Dupa o introducere patetica, dar perfect acoperita, declaratia cuprinde o suita de cereri de bun simt pe care se cuvine sa le amintim. Asadar, ce cer fostii detinuti politici? Votarea in Parlament si promulgarea in regim de urgenta a Legii Lustratiei. Ziua de 18 decembrie sa fie declarata zi comemorativa a victimelor terorii comuniste. Ridicarea in Capitala a Monumentului Rezistentei Nationale Anticomuniste, se cunoaste amplasamentul, este facuta macheta, s-a asigurat partial baza materiala. Infiintarea in capitala si resedinte de judet a unor muzee care sa vorbeasca tinerilor de azi si de maine despre crimele comunismului. Introducerea in programele de invatamant a unui curs obligatoriu despre aceste crime. Adoptarea unei legi care sa interzica apologia sau elogierea comunismului si a insemnelor acestuia, a liderilor comunisti si a institutiilor de represiune ale statului comunist (securitate, militie), asa cum s-a procedat in cazul nazismului. Gasirea pe cale legala a unor solutii astfel incat tortionarii sa nu aiba venituri mai mari decat victimele, asa cum s-a facut in Polonia. Respectarea D.L. 118/1990, incalcat de Ministerul Muncii, Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Pensii prin neacordarea in mod gratuit si prioritar a asistentei medicale, a analizelor de laborator si a medicamentelor atat in tratament ambulatoriu, cat si pe durata spitalizarii; medicamentele sunt acordate in numar limitat de repere( doar trei) si valoare (cele mai ieftine, indigene si cu plata partiala); neasigurarea biletelor de tratament gratuite; neasigurarea gratuitatii transportului in comun pentru cei din judete; bilete gratuite pentru calea ferata asemenea veteranilor de razboi (foi de drum) si revolutionarilor. In institutii precum CNSAS si IICCR, a caror "materie prima" tocmai detinutii politici o formeaza, ei cer sa aiba cate un reprezentant. si ceea ce ni se pare foarte important: asigurarea aparitiei in continuare a revistei Memoria (doar 67 de numere in 20 de ani). Aceasta revista ar trebui sa nu lipseasca din bibliotecile institutiilor de invatamant. Din cate stiu o serie din aceste doleante sunt respectate, dar altele nu. Nu e vorba aici ca fostii detinuti politici sa ajunga o categorie privilegiata de cetateni, dar avem in vedere un minim de respect ce li se cuvine. In declaratia citata se arata ca au trecut 6 luni de cand conducerea AFDPR a solicitat audiente la presedinte, prim ministru si nu a primit raspuns. Este pentru prima oara cand la Congres nu a venit nici un salut din partea institutiilor respective. Acestea sunt datele. Prezentate sobru, fara exclamatii inutile. Suntem in anul de gratie 2009. Ce vom scrie in 2019?
