Am citit la Nicolae Iorga (istoric, scriitor, publicist si om politic, 1871-1940) aceste cuvinte despre fatarnicie si am ramas pe ganduri: "Un om fatarnic are doua fete si nici un obraz". Ceea ce m-a pus pe ganduri nu a fost subiectul cugetarii sale atat de vazut, de cunoscut, pe care-l intalnim aproape la fiecare dintre noi, adica fatarnicia, ci simplitatea si, mai ales, imaginea contradictorie a cugetarii sale. Sa ma explic… stim cu totii ca avem o singura fata si doi obraji; ei bine, in cuvintele lui Iorga e invers: atunci cand suntem fatarnici avem doua fete, insa nu mai avem nici un obraz!
si ma gandeam… Cuvintele lui Iorga "Un om fatarnic are doua fete si nici un obraz" exprima cu atata simplitate, chiar cu "gingasie poetica" un adevar scarbavnic despre om din punct de vedere moral, al caracterului sau: avem doua fete, desi fiziologic avem una singura, si nu avem obraz, desi fiziologic avem doi obraji. Moralistii de duzina, multi dintre ei cel putin cu doua fete si nici un obraz, plini de ipocrizie, vorbesc despre fatarnicie ceasuri lungi, plictisitoare, scriu pagini nenumarate pe aceasta tema – si iata Iorga in numai zece cuvinte arata, caracterizeaza chiar, in cuvinte atat de simple, una din trasaturile scarbavnice ale caracterului nostru: avem fete-fete,
dar nu avem obrajori. si iarasi ma gandeam… Un adevar, fie de bine, fie de rau despre caracterul nostru, trebuie exprimat cu simplitate si in foarte putine cuvinte, ca in aceasta cugetare a lui Iorga; altfel, se pierde, se dilueaza in siroaie de vorbe.
