Editura Bonifaciu cu sprijinul financiar al dlui Marin Matei si stradaniile obstei monahale de la Diaconesti, publica albumul Fericiti cei prigoniti, martiri ai temnitelor romanesti, care, din cate stiu, nu poate fi procurat decat de la manastirea Antim, dar care merita toata atentia noastra fiindca este o sinteza excelent prezentata grafic despre ceea ce a insemnat mucenicia in secolul XX, mai exact in a doua jumatate a secolului. Se poate spune ca aceasta este Romania profunda, Romania care a germinat in suferinta si credinta si care ne-a tinut pe noi, netrebnicii, de la suprafata… Albumul este realizat sobru, cu numeroase informatii.
Este structurat astfel: Aiud (robi si sfinti), Pitesti sau rastignirea unei generatii, Gherla sau imparatia mortii, Jilava sau pantecele chitului, Tg Ocna sau lumina din rani, Canalul mortii, Minele Cavnic, Baia Sprie (robii din adancuri), Periprava sau cimitirul de la capat de tara, Baraganul sau pamantul exilatilor, Inchisorile de femei (lacrima prigoanei), Rezistenta din munti (haiducii secolului XX), Basarabia si Bucovina ( lacrimile Romaniei Mari ), Monumente si comemorari, morminte dragi. Apar in carte figuri exemplare ca Sandu Tudor, N. Steinhardt, Mircea Vulcanescu, parintele Calciu, parintele Voicescu, Gavrila Ogoranu, Elizabeta Rizea, grupul Dabija, grupul Arsenescu Arnautoiu, generalii armatei romane, Macici, Pantazi, Scarlat, sova, profesorul Manu…
Tot albumul este o pledoarie in favoarea faptului de-a avea sfinti si acum. Cu alte cuvinte, Sfantul Sinod ar trebui sa-si intoarca privirea si spre cei morti intru Hristos in aceste vremuri, sa le evalueze jertfa si sa nu se indrepte doar spre veacuri trecute. Alaturi de antologia lui Vasile Danion, Din temnite spre sinaxare (ed. Egumenita), albumul constituie un argument puternic pentru reforma intregii strategii de canonizare a bisericii noastre.
