”România liberă” a intrat în posesia testamentului redactat de mareşalul Ion Antonescu în 23 august 1944, după arestarea sa în Palatul Regal.
Mareşalul Ion Antonescu rămâne una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei recente a românilor. El este socotit drept responsabil pentru Holocaustul comis pe teritoriul României, precum şi pentru actele abominabile comise de administraţia românească de război în Transnistria, unde au fost înfiinţate lagăre de exterminare în care au pierit oameni care nu aveau altă vină decât aceea de a fi romi sau evrei.
Tot de numele său se leagă sângeroasa represiune de la Odessa, organizată împotriva comuniştilor şi evreilor, după atentatul organizat de bolşevici, căruia i-au căzut victime ofiţerii români din comandamentul trupelor Armatei Regale Române instalat în portul de la Marea Neagră, după cucerirea acestuia din mâinile sovieticilor.
Partizanii mareşalului Ion Antonescu vorbesc mai ales despre faptul că evreii din Transilvania de Nord ocupată de Ungaria şi-au găsit salvarea pe teritoriul României rămas sub controlul administraţiei conduse de acest personaj istoric viu disputat. Refugiul evreilor în România s-a produs în contextul în care naziştii germani şi fasciştii maghiari din partidul Crucilor cu Săgeţi, condus de Ferenc Szallasy, succesorul amiralului Miklos Horthy au decis deportarea tuturor everilor din Transilvania de Nord în lagărele morţii, precum cele de la Auschwitz, Bergen-Belsen şi Bierkenau.
Dincolo de orice dispută istorică, rămân deciziile irevocabile şi definitive ale Justiţiei româneşti, care stabilesc faptul că Ion Antonescu este criminal de război, alături de aliaţii săi Adolf Hitler şi Benito Mussolini. Ion Antonescu a fost înlăturat de la conducerea României de de Majestatea Sa, Regele Mihai I al României. Mareşalul român a fost arestat în ziua de 23 august şi închis în seiful Palatului Regal.
Acolo, el şi-a aşternut de hârtie ultimele dorinţe. Acestea au fost îndreptate către familia sa, mai precis către soţia sa, Maria Antonescu, şi mama sa. Testamentul lui Ion Antonescu nu a fost niciodată pus în practică. Maria Antonescu a fost arestată de bolşevici şi şi-a petrecut ultimii ani în temniţă şi în lagărele de exterminare înfiinţate de bolşevici.
Ea a murit în anul 1964, fără să fi apucat să se bucure de bunurile lăsate prin testament de mareşalul Ion Antonescu, condamnat la moarte şi executat pentru rolul său nefast jucat în cel de-al doilea război mondial. Un exemplar al testamentului lui Ion Antonescu din 23 august 1944 a ajuns în posesia secretarului Majestăţii Sale, Mircea Ionniţiu, care l-a remis reputatului jurnalist Mircea Carp, fostul director al departamentului românesc al postului de radio Europa liberă.
La recomandarea regretatului Adrian Marino, Mircea Carp a dăruit acest exemplar Bibliotecii Centrale Universitare ”Lucian Blaga” din Cluj. Prin bunăvoinţa profesorului Doru Radosav, directorul bibliotecii clujene, redacţia ”României libere” a devenit primul ziar de mare tiraj care a intrat în posesia testamentului, pe care îl publicăm integral în transcriere şi în facsimil. Aşa cum se poate observa din facsimil, scrisul este în mare măsură greu lizibil, probabil şi din cauza stării de adâncă tulburare care îl cuprinsese pe dictatorul arestat.
”Testament
Las soţiei mele care s-a devotat atâta şi a muncit ca o martiră zi de zi pentru ceea de ţine de mine fără vreo retribuţie decât truda, suferinţa pentru înfrânta ţară şi sacrificiul de sine toată averea mobiliară şi imobiliară de care dispun instituind-o singură moştenitoare şi legatară universală.
În cazul când mama mea va înţelege să-şi valorifice vreun drept, o rog să se înteleagă cu soţia mea, iar pe soţia mea o rog să aibe grije, dând mamei mele tot timpul cât va trăi mijloacele de existenţă, ferind numele meu de ruşine înaintea Tribunalului.
Dacă nu va respecta această dorinţă mama mea, rog pe domnii judecători să nu-i dea decât o pensie alimentară măsurată cu viaţa modestă pe care a dus-o întotdeauna, iar dacă se va socoti că am depăşit prin aceasta dreptul de testare ce am şi venitul de moştenire legitimă al soţiei mele, în conformitate cu legea să se respecte dreptul de dispoziţie asupra (indescifrabil)… a sufletului pe care înţeleg să o las soţiei mele.
Mareşal Ion Antonescu
Acesta este testamentul meu scris în întregime pe patru pagini de mână şi subscris conform legii şi Codului civil privitor la testamentele olografe.
Mareşal Ion Antonescu
23 august 1944”
