Desi este foarte apropiat ca epoca, ori poate tocmai de aceea, comunismul pastreaza unele mistere pe care istoricii incearca sa le rezolve; deocamdata fara prea mare succes. In acest sens, nepublicarea pana in prezent a unor documente foarte importante, nu numai din tarile ex-comuniste dar chiar si din cele occidentale, ingreuneaza abordarea stiintifica a problemei, lasand loc speculatiilor, unele dintre ele intrand in folclor.
Se spunea si inca se mai spune ca serviciile secrete germane l-ar fi ajutat pe Lenin sa vina la putere, intrucat se temeau ca Rusia ar putea deveni o mare putere economica, intrecand Germania. S-au scris carti pe aceasta tema, s-au facut si filme. Despre Stalin se zice si astazi ca ar fi fost agent al Ohranei, politia tarista, dar pana acum nici un document nu confirma acest lucru.
Unii spuneau, inca inainte de 1989, ca Vasile Roaita, socotit pe vremea lui Gheorghiu-Dej un exemplu de eroism, tragand sirena la Grivita pana la moarte, ar fi fost si el un agent al Sigurantei. Unii muncitori care lucrasera la Atelierele Grivita in anul 1933, mi-au spus ca acel Vasile n-avea nici o treaba cu partidul comunist, dar ca l-ar fi trimis maistrul sa traga sirena. Tot pe vremea comunismului se spunea ca, de fapt, Ceausescu i-ar fi pus pe securisti sa raspandeasca aceste zvonuri, spre a sapa gloria predecesorului sau, Gheorghiu-Dej, sub conducerea caruia Atelierele Grivita, unde lucrase pe timpul grevei ceferistilor, devenisera un simbol al eroismului proletar.
O alta legenda din acea vreme pare a le intrece pe toate: imediat dupa 23 august 1944, Mihail Sadoveanu si Lucian Blaga ar fi incheiat o intelegere conform careia fiecare urma sa-l salveze pe celalat de inchisoare, dupa cum ar fi ajuns la putere tabara care-l agrea pe unul sau pe celalalt!
Se aduna din ce in ce mai multe argumente ca poetul Serghei Esenin nu s-a sinucis, ci a fost ucis de cekisti, si ca, tot un poet, Nicolae Labis, nu s-a accidentat, ci a fost impins sub rotile tramvaiului de securisti. Deocamdata, nu s-a gasit insa niciun document limpede cu privirea la asasinarea celor doi mari poeti…
Tot asa, nici cu "Primavara de la Bucuresti si paradoxul romanesc al independentei" lucrurile nu sunt clare, iar istoricii romani si straini se straduiesc sa descalceasca intamplarile de atunci, asteptand descoperirea unor documente mai explicite. Un lucru insa nu lasa loc la nici o alta interpretare: in istoria Romaniei, comunismul a fost cel mai sinistru rastimp, pentru care nu se vor rosti niciodata destule blesteme.