Primavara de la Praga a reprezentat un eveniment unic in evolutia regimurilor comuniste instalate prin violenta dupa cel de-al doilea razboi mondial: sub conducerea lui Alexander Dubcek, partidul comunist cehoslovac a inceput in anul 1967 o actiune de democratizare interna, renuntand treptat la metodele dictatoriale de conducere a societatii. Schimbarile care incepusera sa dea roade in Cehoslovacia si sustinerea lor de catre populatia tarii au ingrijorat conducerea dogmatica de la Kremlin care, temandu-se de o posibila "contaminare" in celelate tari comuniste a decis intreruperea prin forta a procesului de liberalizare din tara vecina. Interventia armata sovietica a avut loc la data de 21 august 1968, la invazie luand parte, ca aliati fideli, trupe din Ungaria, Polonia, Bulgaria si R.D.G. . Tara noastra nu a participat la invadarea Cehoslovaciei, ba mai mult decat atat, oficialitatile romane au condamnat ferm agresiunea initiata si condusa de U.R.S.S. Alexander Dubcek a fost arestat de catre sovietici si trimis incatusat la Moscova pentru "prelucrare". In acest timp, Svoboda-presedintele Cehoslovaciei a dat ordin armatei sa nu opuna rezistenta invaziei sovietice. Reintors in Praga ocupata, Dubcek a tinut la posturile de radio un discurs istoric, intrerupt de scurte hohote de plans, cerand populatiei sa-si pastreze calmul, iar occidetanlilor sa nu abandoneze Cehoslovacia. A fost insa in zadar, tarile occidentale au reactionat slab la agresiunea celor cinci tari comuniste, permitand sovieticilor sa-si reinstaleze influenta politica si economica in Cehoslovacia pentru inca 21 de ani, pana la "Revolutia de catifea" din 1989 si prabusirea Cortinei de Fier. Au trecut patru decenii de la evenimentele din august 1968, Uniunea Sovietica s-a destramat in 1991, Razboiul Rece s-a incheiat (oare?) si, in august 2008, trupele rusesti au invadat Georgia devenita stat independent, incercand sa ingenucheze aspiratiile acesteia spre democratie si integritate teritoriala. Tragice asemanari cu reprimarea Primaverii de la Praga: tot in luna august, tot fara o reactie ferma a occidentului, tot cu concursul unor tradatori – separatistii pro rusi din Osetia si Abhazia.
Ocuparea Cehoslovaciei de catre sovietici nu a determinat o reactie ferma din partea tarilor occidentale, dar pe termen mediu si lung, a contribuit decisiv la radicalizarea mentalitatii opiniei publice din aceste tari, la o politica mai ferma fata de imperialismul ruso-sovietic culminand cu actiunile presedintelui american Ronald Reagen, totul terminandu-se cu destramarea Uniunii Sovietice si prabusirea Cortinei de Fier. In anii 1991-2000, se parea ca Rusia paseste intr-o noua era a istoriei sale – aceea de colaborare cu tarile occidentale. Dupa accederea in anul 2000 in functia de presedinte a Rusie a lui Vladimir Putin, fost ofiter KGB, s-a dovedit ca a fost doar o iluzie. Treptat, rusii au revenit la politica expansionista inspirata din celebrul Testament al lui Petru cel Mare. Rusia a ratat ocazia de a deveni o natiune realmente europeana iar istoria continentului nostru intra din nouintr-o era de mari turbulente si mari amenintari. Istoria ultimelor decenii ne arata ca in fata acestei veritabile obsesii expansioniste a Rusiei nu exista decat o singura cale rationala de reactie: fermitatea! Facand front comun Statele Unite si tarile Uniunii Europene, pot determina Rusia sa renunte la visurile paranoice ale lui Petru I si, prin actiuni politice si in ultima instata militare, graduale si inteligente, sa o ajute sa-si afirme adevaratele sale mari vocatii, cele prefigurate de titani ai culturii mondiale ca: Tolstoi, Ceaikosvki, Pavlov, Dostoievski, Puskin, Mendeleev, Bulgakov, Pasternak, Soljenitin si multi altii. Spre binele Rusiei, al Europei si lumii intregi.
14 august 2008
