Viitori carturari au fost arestati chiar din anii liceului
Anul acesta, Colegiul National Cantemir-Voda implineste 140 de ani de existenta. Infiintat in anul 1869, sub denumirea de Gimnaziul Matei Basarab, devine liceu in 1878, purtand numele marelui carturar si domnitor, Dimitrie Cantemir. Intrat in patrimoniul cultural si consolidat de curand, el are astazi o noua infatisare. Colegiul este cunoscut pentru personalitatile de seama, elevi si dascali, care il reprezinta: matematicianul Traian Lalescu, pictorul stefan Luchian, poetul Ion Barbu, criticul literar G. Calinescu si lista ar putea continua.
Foarte putini stiu insa ca in acest colegiu au existat elevi si dascali, care au luat atitudine sau au fost persecutati politic in regimul comunist. Unul dintre elevii liceului a fost Silviu N. Dragomir, care a urmat aici ultima clasa si a sustinut bacalaureatul in 1950. El fusese exmatriculat din toate scolile din tara, pentru motivul ca executase un an de detentie.
La data de 14 august 1948, cand avea numai 17 ani si era elev la Liceul de baieti din Roman, fusese condamnat la inchisoare corectionala de la 5-10 ani, pentru instigare publica, asa cum reiese din dosarul nr. 237.
A fost inchis in urma participarii la o manifestatie culturala din liceu, cand totul a denaturat intr-un cortegiu funerar, inscenat, desi e greu de crezut pentru acele vremuri, chiar generalissimului Iosif Visarionovici Stalin, pe atunci mare conducator al Uniunii Sovietice.
Silviu N. Dragomir atarnase in cuier portretul lui Stalin, cu capul in jos, iar colegul sau, Ovidiu Socor, se asezase cu fundul pe tablou, ceea ce era o mare lipsa de respect, dar si un mare curaj.
si-au asumat consecintele, desi sperasera ca, din solidaritate, ceilalti nu ii vor turna. Nu au fost turnati, dar pozna s-a aflat la securitate, sub forma de gluma si acesti elevi au fost arestati.
Desi Silviu N. Dragomir fugise in munti, pentru ca securitatea sa-i piarda urma, a venit la proces, pentru a fi solidar cu ceilalti. Tatal sau, preot cunoscut in Roman, a reusit prin pledoaria lui sa impresioneze judecatoarea. Aceasta le-a acordat elevilor o pedeapsa minima, de un an. Au fost condamnati in virtutea articolelor 249, 250 si 251 din procedura penala si dusi la Vacaresti.
Acolo, Silviu N. Dragomir a intalnit cativa oameni din elita tarii, generali ai armatei regale. A stat inchis o luna, timp in care a cunoscut rigorile temnitei: dormitul pe prici, ca hrana terciul si arpacasul, cat si iesirea la aer, doar cateva minute.
De aici, a fost trimis la reeducare, la Targsor. Detinutii, toti tineri, teseau america, o panza groasa pentru lenjerie si aveau norma zilnica de 28 de metri.
La eliberarea din detentie, a incercat sa se inscrie la liceu pentru a continua studiile, dar, mentionand in autobiografie ca a fost arestat, nu numai ca nu este primit, dar va fi exmatriculat din toate scolile din tara.
Este chemat la Bucuresti de o ruda, care voia sa-l ajute, pentru ca il cunostea pe secretarul liceului Dimitrie Cantemir si spera sa-l poata inscrie acolo.
Pentru a reusi sa se inscrie, la secretariat este sfatuit ca, in autobiografia, ce se cerea in mod obligatoriu, sa omita faptul ca a fost arestat si apoi exmatriculat din toate scolile.
Aceasta omisiune ii va permite elevului sa termine Liceul Cantemir si apoi sa se inscrie la Facultatea de Transporturi.
Foloseste aceeasi strategie, in ceea ce priveste trecerea sub tacere a perioadei de detentie, sfatuit de aceasta data de directorului Institutului de Cai Ferate, care ulterior a si fost arestat.
In anul 1956, cand in urma Revolutiei din Ungaria s-au facut exmatriculari masive in facultati, Silviu N. Dragomir scapa, datorita acestei omisiuni, in timp ce, un alt coleg, Brisca Adrian, este exmatriculat si chiar arestat mai tarziu.
Dupa terminarea facultatii, Silviu N. Dragomir lucreaza ca inginer, iar din 1990 intra in ziaristica, fiind redactor la ziarele Dreptatea si Cotidianul.
Astazi, el este cunoscut pentru cele 15 carti aparute la diferite edituri, printre care si Amintiri din Piata Universitatii.
*
Mihai Victor Serdaru, Mircea Tatos si Alexandru Tataru au fost si ei elevi ai Liceului Cantemir. Erau studenti la diferite facultati, cand a izbucnit Revolutia din Ungaria.
Societatea romaneasca, asa cum considera Vladimir Tismaneanu, a perceput revolutia maghiara si evenimentele din Polonia, ca pe un posibil semnal de schimbare a regimului din Romania.
In 1956, studentii si-au manifestat protestul impotriva regimului de la Bucuresti, dorind sa aduca modificari in programa de invatamant.
Manifestatia trebuia sa aiba un caracter pasnic, pentru a nu se produce tulburari ca acelea din Ungaria. Protestele urmau sa aiba loc in piata situata in fata Universitatii, denumita atunci C.I. Parhon.
Studentii cereau revendicari economice, ca: imbunatatirea hranei la cantina, marirea burselor si a numarului de bursieri, dar si scoaterea din programa analitica a marxismului si a limbii ruse.
Securitatea a considerat ca au existat patru loturi de studenti, care au manifestat impotriva regimului comunist.
Din primul lot, condus de scriitorul Alexandru Ivasiuc, au facut parte, Mihai Victor Serdaru si Alexandru Tataru.
*
Mihai Serdaru a terminat liceul Dimitrie Cantemir in 1954 si era atunci student in anul IV la Medicina Generala. El facea parte din grupul scriitorului Alexandru Ivasiuc, impreuna cu alti opt studenti, considerati de securitate initiatorii acestor proteste.
Mihai Serdaru il anuntase despre aceasta manifestatie pe fostul sau coleg de liceu, Alexandru Tataru, in care avea incredere deplina, dar si pe alti studenti de la Medicina Militara.
A fost insa arestat in 4 noiembrie 1956, pe baza mandatului nr. 43, cu o zi inainte de data la care se fixase manifestatia.
La proces, a fost considerat ca si colegii sai element reactionar si fiu al fostilor exploatatori si invinuit de actiuni contrarevolutionare, care sa creeze dezordine si sa loveasca in statul nostru democrat-popular.
In urma procesului, desfasurat in aprilie 1957, a primit 4 ani de inchisoare pentru infractiune (conform art. 324, aliniat C).
Dupa executarea anilor de detentie, se reuseste extragerea lui din tara si acesta se stabileste la Paris, unde este si in prezent medic.
*
Din acelasi lot, condus de scriitorul Alexandru Ivasiuc, a facut parte si Alexandru Tataru, alt fost elev al liceului Dimitrie Cantemir.
I s-a adus, ca si celorlalti inculpati, acuzatia: delict de instigare publica, deoarece a indemnat mai multi studenti sa participe la o manifestatie cu caracter revolutionar, deci anticomunist (A.S.R.I. dosarul nr. 23064, vol.I, pag.1)
Ca si alti colegi care au venit la manifestatie, Alexandru Tataru va fi arestat in baza mandatului nr. 49.
Din dosarul nr. 23064, vol II, pag. 11-14 reiese ca a primit o condamnare de doi ani de detentie.
A fost inchis la Jilava, dupa care i s-a stabilit un an de domiciliu obligatoriu la Rachitoasa, Liciul Giurgeni. Dupa acordarea dreptului de intrare in Bucuresti, a lucrat pentru a fi reabilitat, ca lacatus montor, in constructii. si-a putut continua facultatea de arhitectura, numai dupa zece ani, timp in care a folosit toate mijloacele posibile de reinmatriculare: memorii, audiente, etc. I s-a aprobat reinscrierea in anul al III-lea, la Arhitectura, abia in anul 1970.
Alexandru Tataru a contribuit la realizarea mai multor obiective, facand parte din colectivul de proiectare al Teatrului National din Bucuresti, Casa de Cultura din Suceava, etc.
*
Mircea Tatos, absolvise liceul Dimitrie Cantemir in anul 1955.
El a facut parte insa, din cel de-al patrulea lot de protestatari, condus de Dan Mugur Rusiecki, cu care era coleg in anul II, la Facultatea de Drept.
In urma condamnarii intregului lot de studenti, Mircea Tatos a facut un an de inchisoare corectionala.
La cativa ani dupa eliberare, el a urmat Facultatea de Limbi straine si a functionat ca profesor de engleza, in Bucuresti.
*
Dan Mugur Rusiecki absolvise Liceul Mihai Viteazul si era student la Drept. Ulterior, intre anii 1990-1995 a functionat ca profesor de limba romana, la Liceul Dimitrie Cantemir.
El a fost considerat de securitate seful lotului de manifestanti din 1956, pentru ca in casa lui au fost scrise manifestele.
Atmosfera pe atunci era tensionata si impregnata de comunism, dupa cum declara el insusi, in interviul acordat Ioanei Boca, pentru cartea acesteia: "1956-un an de ruptura".
Domina ipocrizia doctrinara, iar studentii erau atent supravegheati, multi dintre ei fiind informatori – afirma Dan Mugur Rusiecki.
Tinerii care au fost arestati visau sa aduca un suflu nou in invatamantul romanesc. Ei sperau sa nu mai fie intoxicati cu studiul marxismului si limbii ruse, ci sa faca doar stiinta in universitati. Studentii au scris manifeste de tipul: "Jos rusa si marxismul", "Vrem stiinta, nu politica, in universitate" sau "Urmati exemplul studentilor unguri, cehi si poloni!"
Manifestele, scrise noaptea, nu au mai fost raspandite a doua zi in facultate, deoarece o alta colega, Gina Ionescu, a fost arestata.
Dan Mugur Rusiecki a ars manifestele si nu s-a prezentat la cursuri, dar a fost in zadar, deoarece se stia despre ei, la securitate. Incepusera arestarile in masa, asa incat, la ora pranzului si in prezenta parintilor, a fost ridicat si Dan Mugur Rusiecki.
Dus la Ministerul de Interne, a fost anchetat intr-o celula de la subsol. Anchetatorul, Iosif Moldovan, a vrut sa-l constranga prin mijloace dure si aproape barbare sa recunoasca faptul ca miscarea a avut un caracter subversiv de factura legionara, desi ea fusese spontana.
Dan Mugur Rusiecki a fost condamnat la 4 ani inchisoare, iar colegii sai au primit de la 1-3 ani.
El nu si-a incheiat periplul, ci, dupa un an de detentie, si-a continuat pedeapsa la Coloniile de munca de la Jilava si din Balta Brailei, unde a efectuat inca trei ani. I s-a impus apoi domiciliul obligatoriu in Baragan, in comuna Valea Calmatuiului. Aici, dupa un an, pedeapsa a fost prelungita, ajungand sa ispaseasca in final patru ani, din cauza comportamentului considerat de securitate, infractionar.
In cele din urma, s-a angajat la Cooperativa Deservirea si a putut urma Facultatea de limba si literatura romana.
Dupa 1990, lucreaza in presa un timp si apoi preda la liceele Dimitrie Cantemir si Gheorghe Lazar.
*
Domiciliul obligatoriu era o alta forma de inchisoare pe care am cunoscut-o si eu, Lacramioara Stoenescu, autoarea acestui articol si profesor de limba romana a Liceului Dimitrie Cantemir, in perioada 1990-2006.
La varsta frageda de zece ani, impreuna cu familia, am fost deportata la Radaseni, in Moldova, ca urmare a arestarii tatalui meu, ce fusese pretor in comuna Comana, judetul Vlasca.
Familia mea a fost obligata ca in anul 1952 sa paraseasca orasul Giugiu, impreuna cu alte 822 de persoane, intr-un tren de vite, mergand zi si noapte, timp de o saptamana.
Noi eram considerati de comunisti dusmani ai poporului, sintagma atribuita celor care aveau pe cineva arestat din familie, ori fusesera refugiati din Basarabia si Cadrilater sau aveau imobile expropiate, pravalii, etc.
Desi eram eleva in clasa a V-a si aveam doar 11 ani, am fost exmatriculata din scoala de la Radaseni. Dupa un an, am primit dreptul sa sustin examenele pentru promovarea clasei a V-a, intrerupta din motive politice si mi s-a permis sa continui scoala.
In 1954 s-a ridicat impunerea domiciliului obligatoriu si cei mai multi dintre deportati s-au intors acasa, printre ei fiind si familia mea.
Intamplarile m-au marcat si am trait cu spaima de a nu fi descoperita de autoritatile comuniste, pentru ca nu am declarat in autobiografie arestarea tatalui meu si deportarea familiei.
Pentru ca tinerii sa cunoasca adevarul despre comunism, am scris cartea Copii-dusmani ai poporului, aparuta la Editura Curtea Veche, in anul 2007.
Dupa aceasta carte, am realizat un scenariu radiofonic, in doua episoade: Am fost dusman al poporului si Un om nevinovat, adaptare radiofonica de Costin Manoliu. Scenariul a fost transmis la Radio Romania Cultural, in seria Biografii-Memorii, la data de 14 oct. si 28 oct. 2008.
*
De-a lungul timpului, Colegiul National Cantemir Voda s-a dovedit o gazda ospitaliera pentru elevii inocenti si profesorii nevinovati, care au fost persecutati in perioada comunista. Cu ocazia aniversarii a 140 de ani de la infiintarea liceului, conducerea Colegiului National Cantemir-Voda a decernat diplome de excelenta celor care au luat atitudine sau au fost persecutati politic.
