Liderul grupului de rezistenţă a încercat să-i răscoale pe moţi, întocmai ca pe vremea lui Horea, Cloşca şi Crişan.
Unul dintre cele mai interesante episoade ale luptei anticomuniste de după cel de-al doilea război mondial s-a petrecut în zona Muntele Băişorii şi l-a avut ca erou principal pe unul dintre cei mai capabili ofiţeri ai Armatei Regale Române. Este vorba de căpitanul de flotilă aeriană din Turda Diamandi Ionescu. Născut la Galaţi, acesta a servit în aviaţia militară, unde s-a făcut remarcat datorită capacităţilor sale deosebite. După sfârşitul războiului, el servea în cadrul unităţii de aviaţie de lângă Turda.
În anul 1946, Diamandi Ionescu, care era unul dintre simpatizanţii PNŢ, a protestat împotriva falsificării alegerilor. Aşa că a intrat în vizorul autorităţilor comuniste. Diamandi Ionescu a fost arestat de comunişti în anul 1948. El era acuzat, în mod fals, că ar fi părăsit ţara în anul 1944, o dată cu armatele hitleriste, iar apoi s-ar fi întors ca să organizeze diferite acte de spionaj şi de sabotaj. Diamandi Ionescu a reuşit, împreună cu alţi doi deţinuţi, Iosif Codoreanu şi Simion Gălbează, să spargă uşa închisorii şi să evadeze din arestul Siguranţei din Turda. Cei trei au ales să se refugieze în Munţii Apuseni, pe Valea Arieşului şi pe Valea Ierii. Diamandi Ionescu îl avea ca sprijinitor pe preotul greco-catolic din Moldoveneşti, Laurenţiu Pop.
Reţea de sprijin printre moţi
Cu ajutorul acestuia, Diamandi Ionescu şi-a creat mici nuclee de sprijin în satele Cheia, Moldoveneşti, Ocoliş, Cheile Runcului, Lunca Largă, Agriş, Surduc, Iara, Cacova Ierii, Băişoara şi Muntele Băişorii. Centrul grupului a devenit zona din jurul Muntelui Băişorii. Diamandi Ionescu a intrat în legătură cu grupul de rezistenţă armată al maiorului Nicolae Dabija, care acţiona în zona Muntele Mare. Maiorul Dabija dorea să reunească toate grupările armate sub comanda sa şi să organizeze acţiuni de mare amploare contra comuniştilor. Grupările armate erau ajutate de Liga Apuseană a Moţilor, compusă în principal din foşti membri ai PNŢ, care fuseseră organizaţi de Alexandru Lazăr, cu scopul de a oferi alimente, îmbrăcăminte, muniţie şi informaţii partizanilor din munţi. Starea de spirit a moţilor era una explozivă, mai ales că oamenii vorbeau despre faptul că, pe Muntele Mare, s-ar fi arătat Fecioara Maria, care ar fi cerut oamenilor să se întoarcă cu faţa către Dumnezeu. În Muntele Băişorii, grupul lui Diamandi Ionescu a câştigat noi adepţi, după ce fostul primar liberal, Vasile Fele, a fost înlocuit cu comunistul Augustin Râştei. Acesta era răsplătit pentru că, în calitate de turnător la Securitate, şi-a trădat fratele vitreg, Avram Ihuţ. Ginerele lui Vasile Fele, Victor Marc, a intrat în legătură, prin intermediul unei rude, pădurarul Vasile Marc, cu Diamandi Ionescu. Apoi, Victor Marc a recrutat noi membri ai grupului.
Eliberarea satului Muntele Băişorii
În vara anului 1949, Diamandi Ionescu era comandantul unei grupări care îi cuprindea pe Iosif Codoreanu, Simion Gălbează, Victor Marc, Vasile Marc, Samson Muntean, Victor Lădar, Samson Cirebea, Vasile Giurgiu, Simion Grozav, Nicodim Cirebea, Bugnea Obreja şi Puiu Miron Bota, după cum rezultă din studiile publicate de cercetătorul Florin Pop, sub egida Institutului de Istorie Orală al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Membrii grupului condus de Diamandi Ionescu au jefuit cooperativa din Muntele Băişorii, de unde s-au aprovizionat cu alimente şi cu îmbrăcăminte, apoi au atacat cabana turistică din staţiunea Muntele Băişorii. Convinşi de iminenţa unui război între americani şi ruşi, partizanii lui Diamandi Ionescu au organizat reţele care urmăreau o răscoală generală în Munţii Apuseni. În vara anului 1949, partizanii au pus stăpânire pe centrul comunei Muntele Băişorii. Ei i-au arestat pe comunişti, au dat foc documentelor şi însemnelor comuniste, mărşăluiau pe străzi şi scandau „Trăiască Regele!” şi „Să trăiască partizanii, Anglia şi americanii!”. Securitatea a intervenit după o zi şi o noapte şi a reuşit să reocupe satul. În august 1949, a urmat o nouă bătălie între partizani şi securişti. Victor Marc s-a predat securiştilor şi a fost lichidat de asasina Margareta Hegheduş, de la Securitatea din Turda, poreclită „Cap de cal”.
Bătălia de la Şesul Cald
În septembrie 1949, a avut loc bătălia de la Şesul Cald. Moţii au aprins focuri pe culmile mun–ţi-lor şi vroiau să pornească răscoala. Securiştii au folosit însă femei şi copii drept scuturi vii în confruntarea cu luptătorii anti-comunişti. Partizanii au dat drumul unei ciurde de vaci speriate, iar animalele au dezorganizat dispozitivul securiştilor, astfel că luptătorii anticomunişti au reuşit să fugă. Grupul s-a destrămat. Simion Gălbează a fugit spre Iugoslavia şi a fost împuşcat în timp ce încerca să treacă graniţa. Iosif Codoreanu s-a înrolat în ar–mată, în încercarea de a-şi şterge urmele, iar Diamandi Ionescu s-a angajat ca muncitor la fabrica Electrocarbo din Cluj. El însă a fost trădat de soţia sa, care devenise amanta unui ofiţer de Securitate. Diamandi Ionescu a fost arestat în cantina fabricii, după ce a încercat să se sinucidă. Sub tortură, securiştii au aflat numele sprijinitorilor săi. În Muntele Băişorii, arestările au avut loc în vara anului 1950. Peste 50 de per-soane au ajuns după gratii şi au primit condamnări cuprinse între un an şi 20 de ani de închisoare. Însă, deşi erau condamnaţi la închisoare, securiştii i-au asasinat pe Ştefan Vâtcă şi pe Vasile Vâtcă. Diamandi Ionescu şi Iosif Codoreanu, condamnaţi la moarte, au fost executaţi în anul 1951.
