Am cunoscut un pictor profesionist care spunea ca, din 1989, Craciunul a fost pangarit prin executarea Ceausestilor, pe care astfel, mai spunea el, ii va avea pe constiinta toata viata. S-au gasit unii si prin mass-media ca sa scormoneasca prin constiinte, extinzand vina executiei cu pricina asupra intregului popor roman.
Drept e ca atunci, in zilele Revolutiei din Decembrie, au avut loc mai multe intamplari, neobisnuite in istoria Romaniei. Intr-adevar, de ce tocmai in ziua de Craciun? Nu e oare aceasta o dovada ca a fost un ritual intunecat, care sa profaneze sarbatoarea ce simbolizeaza Sfanta Nastere?
La un sondaj de opinie pe aceasta tema, o batrana din Baragan mi-a raspuns, cu bunul simt popular: "Alde Iliescu, niste draci, au dat ordin sa fie impuscati alde Ceausescu, alti draci. A fost iadul lor, si al alora si al alorlalti. Daca un caine intra intr-o biserica, nici cainele nu se sfinteste, nici biserica nu se spurca. Fiecare cu ale lui. Craciunul va fi sfant cat va fi si lumea asta. Noi ne chinuiam sa serbam Craciunul si cand cadea in zile de lucru; alde Ceausescu si Iliescu nu-l tineau nici cand cadea duminica. Pentru Iliescu si ai lui, ar fi mai bine, pentru ce au facut, sa-si primeasca pedeapsa pe lumea asta decat pe cealalta!"
Ar fi multe de comentat asupra spuselor acestei romance de la tara, cu doar patru clase. Tot in opinia ei, membrii de partid care au participat la Revolutie si-au spalat vina, iar cei morti pentru libertate s-au inaltat la ceruri. Poate ca ar fi bine sa ne intoarcem din cand in cand la vorbele celor aflati departe de trepidatia paguboasa a celor ce se inghesuie in fata ca sa se afle in treaba. Despre insii ce stiu sa trancane vrute si nevrute, ca intr-o campanie electorala, care par totusi scoliti, ardeleanul spune: "Are minte multa, dar nu tata-i buna".
Tot la acel Craciun din 1989, dupa jertfa celor curati, morti pentru libertate, am vazut si am auzit pentru prima oara cetele de colindatori autentici, cantand vechi texte sacre, nu "marsavite" sau nascocite de culturnicii de pe vremea lui Ceausescu. E greu sa uiti zilele acelea, cand aproape intreg poporul parea unit. Cata nadejde puneam atunci in viitorul mai apropiat si mai indepartat!
Vin sarbatorile de iarna, vin colindele si celelalte datini, iar farmecul lor va spulbera, intre Craciun si ziua Sfantului Ion Botezatorul, grijile cotidiene, trancaneala politicienilor, spectrul crizei financiare s.a.
Asadar: Sculati, gazde, nu dormiti, / Vremea e sa va treziti, / Ca la casa dumneavoastra, / Bate ingeru-n fereastra! / Ia, deschideti, sa vesteasca / Minunea Dumnezeiasca! / Pogorat-ai har din cer, / Lerui, Doamne, lerui-ler…
