De curand, la Bucuresti s-a desfasurat, timp de doua zile, al X-lea Congres International de Dacologie, cu titlul "Eminescu – 2009". Evenimentul a fost precedat de un spectacol de teatru si poezie, pe scena Gradinii de Vara, din parcul Herastrau, a Teatrului de Revista "Constantin Tanase", sustinut de Ansamblul Folcloric "Dacia" din Brasov, precum si de elevi din Botosani, Oradea si Buzau. In pofida zadufului, spectacolul de inalta tinuta artistica, prezentat de cunoscutul regizor Timotei Ursu, a fost urmarit de zeci de spectatori, de la prescolari pana la varstnici.
Aceasta editie, cu numar rotund, a Congresului de Dacologie, a fost inchinata poetului national cu prilejul comemorarii a 120 de ani de la trecerea lui in eternitate.
Initiativa congreselor de dacologie apartine Fundatiei Dacia Revival International, cu sediul la New York, cu deosebire presedintelui ei, Napoleon Savescu, doctor in medicina dar si in istorie. E ciudat ca atat evocarea stramosilor nostri geto-daci cat si a poetului national pare a-i interesa mai mult pe romanii din strainatate decat pe cei din tara.Anul acesta, la 15 iunie, comemorarea lui Mihai Eminescu a fost anuntata in treacat de doua-trei posturi de radio si de televiziune, celelalte concentrandu-se pe vedete de doi bani, inclusiv din sfera politicii!
Stonehenge-ul Rasaritului
Cat despre daci se considera ca nu dau bine imaginii Romaniei, ca erau niste salbatici, ca e mai bine sa "ne tragem de la Ram" si, ce mai incolo si incoace, Dracula i-ar interesa mult mai mult pe straini decat ruinele Sarmizegetusei si ale altor monumente istorice, fie ele si sub egida UNESCO. In acest sens sta marturie situatia deplorabila a vestigiilor din vechile noastre cetati, mai cu seama a Sarmizegetusei, cea care a fost socotita de strainii pasionati de istorie a fi tot atat de interesanta ca si celebrul complex de la Stonehenge. Cu o sumbra presimtire, in "Odin si poetul" de Mihai Eminescu, Decebal intreaba: "Mai sta-nradacinata-n munti de piatra / Cu murii de granit, cu turnuri gote, / Cetatea-mi veche Sarmizegetusa?" Daca ar sti gloriosul rege dac ca aceasta este ignorata de arheologi, ca asa-zisii "turisti" o distrug in fiecare zi, incurajati de nepasarea autoritatilor. "Cum nu vii tu, Tepes doamne?" a intrebat candva poetul…
In acest context, primele congrese de dacologie au fost atacate furibund de catre unii istorici din tara, care au ametit si au asmutit si presa in aceasta delicata problema. Iata ca, in timp, intre poetul national si daci s-a creat o divina solidaritate, care, cu toata impotrivirea unora, nu va mai putea fi desfacuta niciodata.
Tablitele de la Tartaria
La acele prime congrese au participat si specialisti, nu doar amatori entuziasti de cu totul alte profesii. Intimidati de sefi si de colegi, amenitati cu excluderea din institutiile unde lucrau, unii dintre acesti specialisti nu au mai indraznit sa participe, nici cu comunicari, nici cu prezenta in sala. Au venit in continuare cei mai curajosi. Pe parcursul editiilor, au fost eliminati diletantii care, batand campii fara gratie, le dadeau apa la moara atat profesionistilor cat si jurnalistilor in goana dupa senzational. Participantii consecventi la congrese au fost incurajati de prezenta si comunicarile unor istorici din strainatate, fara prejudecati si, mai ales, cu serioase cunostinte in materie.
Unul dintre ei este profesorul italian Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy Italia, ce se numara printre cei mai prestigiosi arheologi contemporani ai Europei. Profesorul italian este un impatimit al celebrelor tablite descoperite de cercetatorul clujean Nicolae Vlassa in anul 1961 in judetul Alba, la Tartaria. Marco Merlini a cercetat si osemintele descoperite de Vlassa la Tartaria, ajungand la concluzia ca scheletul este al unei femei, de 1,45 m inaltime, in varsta de 50-55 de ani, careia ii atribuie un rol religios, fiindca printre oase au fost gasite 23 de obiecte sacre, din care foarte importante sunt o ancora pentru tesut, niste bratari si niste statuete de divinitati. Osemintele au fost trimise la Universitatea din Roma pentru a verifica in laboratorul Departamentului de Geologie analiza cu Carbon 14. Datarea e foarte veche, in jur de 7.300 de ani!
In anul 2004, vizitand Romania cu prilejul Congresului de Dacologie din acel an, prof. Marco Merlini a declarat: "Oasele, ca si tablitele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este randul nostru sa gandim ca scrierea a inceput in Europa cu doua mii de ani inaintea Sumerului. In Romania avem o comoara imensa, dar ea nu apartine numai Romaniei ci intregii Europe. Doresc sa incerc un proiect despre civilizatia Dunarii, pentru ca identitatea Europei a inceput cu Dunarea. Trebuie sa cream o Europa culturala, sa ne gandim ca de-a lungul Dunarii a inceput o civilizatie importanta cu aproape opt mii de ani in urma, o societate nu mai putin importanta decat cele din Egipt sau din Mesopotamia. Cred ca acum este timpul sa demaram acest proiect de care spuneam, un proiect despre importanta civilizatiei Dunarii". Marturisesc ca, in desele peregrinari prin tara, am intalnit mai multi istorici, arheologi si muzeografi care impartasesc opiniile lui Marco Merlini si ale altor cercetatori straini, dar le e teama sa-si marturiseasca acordul in public!
In vara anului 2003, la Tartaria a fost dezvelit un monument ridicat de Fundatia Dacia Revival International. Superb acest gest inchinat celei mai vechi scrieri de pe Pamant! Ce-ar fi daca Ministerul Culturii si Cultelor ar infiinta un mare muzeu, chiar la Tartaria, inchinat scrisului, fara de care o cultura este greu de inchipuit? Nu merita acest spatiu deosebit un sanctuar al pictogramelor si al literelor, unic in lume?
Rugaciunea unui dac
Ilustrand temele altor congrese de dacologie, tot Fundatia Dacia Revival International a ridicat o statuie de bronz, la Orastie, reprezentandu-l pe marele rege Buerebista, si un bust de marmura al lui Nicolae Densusianu, la Densus.
Nu doar comemorarea poetului a facut ca recentul congres sa-i fie inchinat ci si pasiunea consecventa a poetului pentru trecutul nostru mai indepartat. Luptator neostenit in favoarea specificului nostru national, el a scris intr-un articol: "Totul trebuie dacizat oarecum de-acuma-nainte in Romania!" Nemultumit de stirile prea firave, pe atunci, despre trecutul mai indepartat al istoriei noastre, Eminescu suplineste cu superba lui imaginatie absenta multor izvoare si inchipuie scene din vremea Daciei Felix, pe care o vede ca pe un Rai.
Nicaieri ca in "Memento mori", cu subtitlul "Panorama desertaciunilor", nu mai intalnim in vreo alta mare literatura imagini de Paradis, infatisand o imparatie ca aceea a zanei Dochia, unde curg "rauri argintoase" si stralucesc "dumbravi de aur", "codri de argint" si "paduri de-arama rosa". Palatul divin al imparatesei Dochia cuprinde "paduri de flori, caci mari-s florile ca salcii pletoase". si poemele "Sarmis" si "Gemenii" recreeaza istoria putin cunoscuta a Daciei, unde asistam la intamplari cutremuratoare, in genul anticelor tragedii elene. "Rugaciunea unui dac" reinnoada la randul ei vechi legaturi intre religia inzilor si cea a tracilor. Arald, eroul din poemul "Strigoii", cere ajutorul ultimului mare preot dac pentru a o revedea pe Maria, iubita moarta. La randul lui, preotul il invoca pe Zamolxe, maretul zeu, care doar el ii mai poate ajuta pe cei doi indragostiti sa se revada.
Admirator al regelui Decebal, poetul incepuse sa scrie o epopee si o drama care il au ca personaj principal pe eroul dacilor. De-ar fi stiut ca pe locul gospodariei parintesti de la Ipotesti a fost candva un sat al dacilor liberi! In pamantul casei memoriale de acolo a fost descoperita o vatra dacica si mai multe obiecte apartinand culturii carpo-dacilor.
La urma urmelor, ce li se poate reprosa dacilor? Pana acum nu s-a dovedit nici macar ca ar fi avut sclavi, cum au avut alte popoare mai "civilizate", contemporane cu ei!
