Iata ce spune Seneca despre felul cum priveau viata, societatea din epoca lor doi filozofi greci: Heraclit (c.540 – c.475 i.H.) plangea cand iesea in public, iar Democrit (c.460 – c.370 i.H.) radea. "Nazuintele omului ii pareau lui Heraclit nefericire, iar lui Democrit prostie." Seneca e de partea lui Democrit, spunand ca "… e mai omenesc sa iei in ras viata decat sa o jelesti. Ajuti mai mult firea omeneasca daca razi de ea decat daca te plangi de ea. Rasul mai lasa o speranta, dar plansul jeleste deznadejdea de tamaduire." Nu voi comenta nici plansul lui Heraclit, nici rasul lui Democrit, nu voi fi nici de partea, nici impotriva celor spuse de Seneca. Cele scrise mai sus m-au facut sa-mi pun urmatoarea intrebare: oare noi ce sentimente avem fata de viata, de lumea de azi, de societatea in care traim?
Cred ca raspunsul nu poate fi decat foarte trist: societatea noastra nu mai naste in noi sentimente, ne lasa sa ne uscam sufleteste, sa traim mai mult biologic, indiferenti, apatici chiar, fata de lumea omului in general. Cred ca ar fi bine ca fiecare dintre noi sa ne punem, din cand in cand, intrebarea: cum privim lumea, ce sentimente avem fata de societatea in care traim?
