"Aproape toate viciile te fac sociabil" (Nicolae Iorga, "Cugetari", Ed. Tineretului). Noi, fiintele care facem parte din regnum hominis ar trebui sa fim apropiati, uniti prin slujirea unor teluri inalte pana la stele, care sa desavarseasca la infinit fiinta omului, pana acesta sa poata fi asemenea zeilor! Din pacate (si sunt pacate mai scarbavnice decat cel savarsit de Adam si Eva!) ceea ce ne apropie, ne aduna, ne fac sociabili sunt viciile, cum spune Iorga. Aceste insusiri urate ale caracterului care se arata prin acte imorale ce devin patima nu numai ne fac sa ravnim la cele rele, dar ne si apropie, ne intovarasesc cu cei rai, incat ne adunam ca intr-o tagma, ca-ntr-un "partid"!
Intr-adevar, cum spune in continuare istoricul nostru, ne asociem mai usor defectele decat insusirile frumoase – si astfel devenim sociabili prin vicii si nu prin virtuti. Ce adevar trist! Devenim chiar sentimentali, legam prietenii pe masura, pe potriva noastra cu cei ce putem savarsi fapte murdare, rele, de pe urma carora sa dobandim foloase. Sa fim sinceri: cati dintre noi cautam apropierea, prietenia, frumoasa intelegere cu cei in care stralucesc virtutile – si cati dintre noi nu ne inhamam cu sarguinta langa cei stapaniti de pacate prin care sa ne implinim faptele nesatule?! Cred ca ceea ce ne unesc astazi pe multi dintre noi sunt aceste uraciuni ce ne fac frati intru satana: viciile, vulgaritatea si prostia!
